De Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

Chiar ideea de Dumnezeu - mărturisită sau nu - este dovada absolută a existenţei Lui.
Fericiţi aceia care L-au întâlnit, L-au recunoscut, L-au numit, L-au renegat şi apoi şi-au reparat trădarea, aceia care s-au pregătit neîncetat pentru întâlnirea cu El, aceia care au rupt ritmurile acestei lumi curgătoare spre haos şi inepţie pentru a reintra în armonia cosmică, aceia care au făcut-o inteligibilă, cu durere şi dragoste şi pentru cei lipsiţi de har, în ciuda disperării şi presimţirii morţii.

Ca într-un fel de întoarcere în rai, stăteam astăzi cu mama pe canapea şi venind vorba la un moment dat despre părintele Iustin, "nu l-am cunoscut personal, dar aveam încredere în el" - spune ea într-un mod uimitor pentru o persoană cvasiatee, care în cei aproape 77 de ani împliniţi a intrat în biserică de cel mult tor atâtea ori şi mai mult forţată de împrejurări, etichetă, "obligaţii". În orice caz, fără nici un fel de râvnă. Sau cel puţin aşa părea. "Şi când am auzit că a murit, mi-a părat foarte rău, parcă mi-ar fi murit cineva apropiat, parcă făcea parte din familie".
Îmi stătea pe buze să-i spun că asta înseamnă că s-au întâlnit, fiindcă părintele sigur s-a rugat măcar o dată şi pentru ea sau a dat cu mâna lui mai departe, la alţi rugători minunaţi, pomelnicele în care figura şi numele ei. Şi s-a întâmplat că la ea a ajuns "informaţia" aceasta. Dar mai bine am tăcut, fiindcă desigur ştia şi acest lucru.

A treia parte

Interviu cu părintele Iustin Pîrvu (II)

Interviu cu părintele Iustin Pîrvu (I)

Interviu realizat de Florin Stuparu în http://www.apologeticum.ro/2011/08/florin-stuparu-evocandu-l-pe-parintele-justin-in-cartea-editata-de-el-justin/

Şi eu am fost în „file din poveste”

Noi cei din clasele mari de la şcoala generală nr. 9 din Craiova aici făceam parte din alaiul de nuntaşi – „povestitori” la începutul montajului după Călin (file din poveste): „Căci din patru părţi a lumii împăraţi şi-mpărătese/ Au venit ca să serbeze nunta gingaşei mirese”.

În fotografie mai apare şi unul dintre „trunchii veşnici” care „poartă suflete sub coajă/ ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă”.

Păcat că nu mai am fotografiile cu „nunul mare, mândrul soare” şi cu „nună, mândra lună”. Sau pe aceea când „din codru şi Călin, mirele iese/ care ţine-n a lui mână, mâna gingaşei mirese”.

Sau măcar pe acelea cu „ţânţarii lăutarii, gândăceii, cărăbuşii”, cu „mireasa viorică [ce] aştepta-ndărătul uşii”.

Şi cu toate miile de fluturi mici, albaştri şi roiurile de albine (din clasa-ntâi), cu bondarul rotund în pântec, cu mirele flutur, cu greierele crainic: încă de pe trimestrul al doilea am făcut repetiţii la acest montaj pentru serbarea de sfârşitul trimestrului al treilea care se încheia chiar pe 15 iunie în anul şcolar 1975-1976 şi în alţii carea au trecut ca norii lungi pe şesuri. Erau implicaţi în acest spectacol un domn balerin de la teatrul liric, profesoarele de română, profesorul de muzică, profesoara de sport, profesoara de desen. Cu toţii am trăit pe atunci mai bine de trei luni în atmosfera versurilor eminesciene. Şi acum îmi sună în minte „codrii de aramă” intacţi şi acompaniaţi de Rapsodia a doua de Enescu.

http://www.youtube.com/watch?v=yny8aK0D654

O proză memorialistică dureroasă

„Se spune îndeobşte că zilele tinereţii sunt lungi. Pentru noi, cei care ne temeam de stingerea luminii din penitenciarul Târgşor, timpul se prefira, dimpotrivă, cu o viteză uluitoare printre degete. Dimineţile păreau modelate de aceeaşi mână, iar meniul devenise monoton şi parcă mai sărăcăcios. Terciul se subţiase îngrijorător, ajungând la o zeamă galbenă, puţin îndulcită, iar sfânta noastră fasole pe care o căpătam regulat de două sau trei ori pe săptămână apărea serafic numai o dată, şi într-o prezenţă sfioasă, de câteva zeci de boabe pe fundul gamelei”.

Radu Ciuceanu, Prea mult întuneric, Doamne!, Bucureşti, Institutul Naţional Pentru Studiul Totalitarismului, 2012, p.206

Şi poze cu ochii deschişi

                                         sau poate neascunşi sub straturile adipoase de nesomn şi zâmbet

Şi ca să nu avem gelozii...pui cu mama lui

Maria, Vasi, Ana, Mami Lila, Anca, Tanti Zina, Ileana, Irina, Marinela, Constantin, Daniel, eu în fotografiile lui Florin

Împrietenire

Acum câteva zile cu Tudorică, fiul drăguţilor de Andreaa şi Radu Retezeanu (zis Dumbo). La naşa Ileana, pieteana mea.

Serbări de 1 iunie

Florin şi Miozotis (de la dreapta la stânga)

Fluturaşul Vasi şi Libelula Alba

Ana şi Vasi la serbarea Mariei

Maria domnişoricuţa (în mijloc)

Cu colegele de la Grădi. Şi doamna educatoare Savi în dreapta

Mulţi colegi de grupa mică şi mijlocie, Scufiţa Ana şi Iedul cel Mititel 

Doamna educatoare Violeta, Scufiţa, Ieduţul şi alte minunate personaje

Stegarul Sorin, Pionierii Ileana U., Lucian, Cristi C., Tiroleza Silvana-Manuela, Pionierii Ileana S., Nicoleta, Ofelia, Liviu, Cristian R., Relu, Carmen Românca, Mirela Indiana, Octavian Românul şi Lorena Mexicana - i.e. "Flori albe, flori negre, flori roşii, flori galbene - flori"

În concluzie, cum "spuneam" şi mai de dimineaţă

http://www.youtube.com/watch?v=RPI3R1qChRQ