Chiar ideea de Dumnezeu - mărturisită sau nu - este dovada absolută a existenţei Lui.
Fericiţi aceia care L-au întâlnit, L-au recunoscut, L-au numit, L-au renegat şi apoi şi-au reparat trădarea, aceia care s-au pregătit neîncetat pentru întâlnirea cu El, aceia care au rupt ritmurile acestei lumi curgătoare spre haos şi inepţie pentru a reintra în armonia cosmică, aceia care au făcut-o inteligibilă, cu durere şi dragoste şi pentru cei lipsiţi de har, în ciuda disperării şi presimţirii morţii.
Ca într-un fel de întoarcere în rai, stăteam astăzi cu mama pe canapea şi venind vorba la un moment dat despre părintele Iustin, "nu l-am cunoscut personal, dar aveam încredere în el" - spune ea într-un mod uimitor pentru o persoană cvasiatee, care în cei aproape 77 de ani împliniţi a intrat în biserică de cel mult tor atâtea ori şi mai mult forţată de împrejurări, etichetă, "obligaţii". În orice caz, fără nici un fel de râvnă. Sau cel puţin aşa părea. "Şi când am auzit că a murit, mi-a părat foarte rău, parcă mi-ar fi murit cineva apropiat, parcă făcea parte din familie".
Îmi stătea pe buze să-i spun că asta înseamnă că s-au întâlnit, fiindcă părintele sigur s-a rugat măcar o dată şi pentru ea sau a dat cu mâna lui mai departe, la alţi rugători minunaţi, pomelnicele în care figura şi numele ei. Şi s-a întâmplat că la ea a ajuns "informaţia" aceasta. Dar mai bine am tăcut, fiindcă desigur ştia şi acest lucru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu