Noi cei din clasele mari de la şcoala generală nr. 9 din
Craiova aici făceam parte din alaiul de nuntaşi – „povestitori” la începutul
montajului după Călin (file din poveste):
„Căci din patru părţi a lumii împăraţi şi-mpărătese/ Au venit ca să serbeze
nunta gingaşei mirese”.
În fotografie mai apare şi unul dintre „trunchii veşnici”
care „poartă suflete sub coajă/ ce suspină printre ramuri cu a glasului lor
vrajă”.
Păcat că nu mai am fotografiile cu „nunul mare, mândrul
soare” şi cu „nună, mândra lună”. Sau pe aceea când „din codru şi Călin, mirele
iese/ care ţine-n a lui mână, mâna gingaşei mirese”.
Sau măcar pe acelea cu „ţânţarii lăutarii, gândăceii,
cărăbuşii”, cu „mireasa viorică [ce] aştepta-ndărătul uşii”.
Şi cu toate miile de fluturi mici, albaştri şi roiurile
de albine (din clasa-ntâi), cu bondarul rotund în pântec, cu mirele flutur, cu
greierele crainic: încă de pe trimestrul al doilea am făcut repetiţii la acest
montaj pentru serbarea de sfârşitul trimestrului al treilea care se încheia
chiar pe 15 iunie în anul şcolar 1975-1976 şi în alţii carea au trecut ca norii
lungi pe şesuri. Erau implicaţi în acest spectacol un domn balerin de la
teatrul liric, profesoarele de română, profesorul de muzică, profesoara de
sport, profesoara de desen. Cu toţii am trăit pe atunci mai bine de trei luni
în atmosfera versurilor eminesciene. Şi acum îmi sună în minte „codrii de
aramă” intacţi şi acompaniaţi de Rapsodia a doua de Enescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu