sunt cercetător ştiinţific
şi mă-ntreb dacă sângele meu mai e bun de ceva
l-aş da pe tot
prin ’85-’86 cu el
îmi motivam absenţele de la
armată
mi se părea normal:
dacă refuz pregătirea pentru luptă
măcar atâta eroism să am şi eu
mă gândesc în venele căror oameni au
ajuns acele porţii sănătoase de sânge
dacă ei mai trăiesc acum
ultima dată am donat în 2007
pentru bunica lui Andrei
şi ea a mai trăit un an
o mamă cocoţată pe o stâncă
îşi tăia părul şi carnea de pe ea
ca să-şi încălzească inima şi copiii
vă rog să mă credeţi:
până pe la 22 de ani
îmi imaginam pur şi simplu o găină cu şorţ de
bucătărie
şi bonetă
gen mama puişorului moţat ediţie ilustrată
în faţa aragazului
mestecând într-o oală cu ciorbă de frunze şi tărâţe
şi puişorii jucându-se cu aburii
„piu-piu-piu
ce bună ciorbică face mami nostru”
de-asta într-un târziu
m-am şi apucat de hermeneutica simbolurilor
de tot felul
