ce conțineau frunze, vitamine, pilule, coroane, cercei, monade, nasturi, firimituri, aspirine, tot felul de căpăcele, de exemplu obiecte rotunde și mici, atomi de suflet sferici, subtili, era o nebună, într-un spectacol adevărat, la exigențele spectatorilor noștri n-ar fi făcut nici doi bani, dar pe mine, trebuie să recunosc, mă impresiona, mă flata în sensul că mai mult mă interoga, nu era chiar o problemă, chiar o dilemă, chiar o chestie să-mi bat capul cu ea, da' de unde, dar uite-așa, uneori în tutungerie năsturelul bleumarin de la halatul vânzătoarei avea rolul lui limitat, "dar deschiderea către ființă nu se face fără o închidere", era motivul pentru care nu ne-am cunoscut, ea era prea grăbită în toate și-avea un suflet mereu în ruină, de cuvinte ce să mai vorbesc, erau artificiale, uite bancnotele ei ferfeniță pe care se sfiește să le întindă vânzătorului, uite-o la fereastră încadrată de verde, iat-o în economia frunzelor, iat-o că în sfârșit își aprinde țigara, dar nu mai are nici-un gust, visul colorează deopotrivă ființa și neființa, lumea asta și lumea cealaltă, doimea și întregul, unitatea și nu te întreba cum adică să nu mai fie un om cu ochi și mâini și nas și urechi toate la numitorul comun al lumii a treia, nord și sud, est și vest doar fulgii sunt naturali în acest peisaj, o fereastră deschisă, era o nebună, îți spun, apoi, spre uimirea ei și mai ales a ta, ai apărut la fereastră.
Iată ce spuneai tu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu