XXXIII
Îmbătați-vă!
Trebuie să fii mereu beat. În asta
constă totul: asta e singura problemă. Pentru a nu simţi oribila povară a
Timpului, care vă strivește umerii şi vă țintuiește cu fața la pământ, trebuie
să vă îmbătaţi fără încetare.
Cu ce? Cu vin, cu poezie sau cu
virtute, după cum vă e placul. Dar îmbătaţi-vă.
Şi dacă uneori, pe treptele unui palat, în iarba verde a unui şanţ, în singurătatea posomorâtă a camerei voastre, o să vă treziți după ce beţia s-a rispit pe jumătate sau a dispărut, întrebaţi vântul, valul, pasărea, steaua sau orologiul, tot ce fuge, tot ce geme, tot ce se rostogoleşte, tot ce cântă, tot ce vorbeşte ce oră e, iar vântul, valul, pasărea, steaua sau orologiul vă vor răspunde: „E ora să vă-mbătați! Pentru a nu mai fi sclavii martirizaţi ai Timpului, îmbătaţi-vă; îmbătați-vă fără încetare! Cu vin, cu poezie sau cu virtute, după cum vă e placul!”
Şi dacă uneori, pe treptele unui palat, în iarba verde a unui şanţ, în singurătatea posomorâtă a camerei voastre, o să vă treziți după ce beţia s-a rispit pe jumătate sau a dispărut, întrebaţi vântul, valul, pasărea, steaua sau orologiul, tot ce fuge, tot ce geme, tot ce se rostogoleşte, tot ce cântă, tot ce vorbeşte ce oră e, iar vântul, valul, pasărea, steaua sau orologiul vă vor răspunde: „E ora să vă-mbătați! Pentru a nu mai fi sclavii martirizaţi ai Timpului, îmbătaţi-vă; îmbătați-vă fără încetare! Cu vin, cu poezie sau cu virtute, după cum vă e placul!”
Din volumul: Charles Baudelaire, Mici poeme în proză, În traducerea lui
Octavian Soviany, Casa de Editură Max Blecher, 2015, p.92
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu