Atâta frumuseţe neîmpărtăşită

Atâta frumuseţe neîmpărtăşită

îmi lipseşti mai ales în zilele frumoase de toamnă
când găseam atât de uşor drumul către tine
chiar dacă vântul
chiar dacă singurătatea gândului nefiinţei
chiar dacă fiecare lucru
ar fi fost altceva
până la urmă toate deveneau unul
în care încăpea şi poezia
asta cu cescuţa de cafea
care va muri nespălată
îţi dai seama
nu depun nici-un efort pentru a constata asta
după ce m-ai chemat sa trăim în realitate
şi n-am mai putut vedea nimic de-aici
tot mai mult
într-o casă inexistentă