când
nu doream sa le atingem
ne
povesteam despre toate lucrurile
pe
care le simţeam aproape
profilul
moral al bărbatului de lângă mine
era
îndurerat de rănile trecutului meu
consemnat
pe foi dincolo de care
se
întrerupe rolul memoriei
şi eu
ca
o pisică
ce se teme de şoareci
ca
un câine ce se teme de o pisică
o
pisică şi un câine la un loc
trecând
cu greu din stadiul estetic
în
stadiul etic
toate
astea mi le amintesc simţind cu privirea
frigul
de-afară
văzând doua autobuze de carton
sunt
complet derutată
de
zidurile din faţă
şi-n
moarte nu gândim la fel
ca-n viaţă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu