Dintr-o generaţie de sacrificiu

Dacă aş scrie acum

„Mi-e dor de inima mea”

s-ar înţelege ceva greşit
sau cine ştie
aş candida pe ultimul loc eligibil la „Crizantema de aur”
este posibil orice
dintr-o premisă falsă
atât de ambiguă
de fapt dintr-o presupunere
de fapt mă aflu în singurul loc posibil
unde sunt cea ma tânără şi cea mai bună şi răbdătoare
deşi uneori îmi vine să le spun celor de-aici
ceva enervant
cum ar fi
pe-o doamnă de 90 de ani
care spune că la Romancierilor unde coboară ea
se află o policlinică veche, „Cetatea Hristia”
s-o întreb
locuiţi în judeţul Constanţa
sau dacă mă gândesc bine chiar în Bulgaria
şi veniţi de atât de departe aici
în Drumul Taberei la cardiologie
cred că este o adevărată aventură, nu?
Dar privirea îmi cade la timp
pe bermudele unei doamne de 100 de ani.
E mai grasă decât mine şi
trebuie că am în privire ceva din Mr. Bean
fiindcă e vădit iritată şi-atunci încep
să citesc : „Pentru serviciile medicale
decontate de Casa de Asigurări de Sănătate
nu se pot solicita plăţi suplimentare sub nici o formă”.
„Dar ce notaţi acolo, scumpă doamnă?”
”What?”. Nu-mi vine să cred şi-i arăt domnului de 110 ani
căţelul din cercul roşu barat
de pe uşa de la psihiatrie
devin euforică şi la neurologie numai ţigările
au semnul „interzis”
rând pe rând sosesc din autobuze, camioane şi macarale
doamne şi domni cu vârste între 100 şi 200 de ani
foarte vioi şi dornici să intre în faţă
nu au timp de pierdut
în singurul loc unde
sunt cea mai tânără şi respectuoasă
cu tot viitorul înainte
de-o viaţă