Pe Drumul Trecătorii

„Coborâţi de pe ziduri, cei trei văzură la lumina lunii, aşezaţi într-un ţarc mic, catârii unei caravane. După sacii plini de lângă aceştia îşi dădură seama că negustorul venea de dincolo, din podişurile Deralei. Calea era foarte lungă şi primejdioasă, iar cei care se încumetau pe ea erau puţini, şi foarte pricepuţi şi curajoşi. Desigur, mai erau şi unii obraznici, oameni fără minte, care se avântau pe Drumul Trecătorii şi pe alte asemenea căi primejdioase doar pentru a se grozăvi. Puţini scăpau cu viaţă în primele zile ale drumului, iar cei care scăpau se întorceau îndată acasă, cuminţiţi pentru totdeauna. Sau, mai rar, deveneau oameni adevăraţi”.

Mihai-Andrei Aldea, Drumul spre Vozia, Partea I – Cei Trei şi Pădurea cea Mare, Editura Evdokimos/ Fundaţia Profesor George Manu, Ediţia a IV-a, 2017, p. 10.