testamentul
apelor
inutil
să-l invoc
desfășor
norul
urma
mea la piciorele voastre
nu
poate fi atinsă
cu
puterea, cu așteptarea, cu partea
cu
oboseala, cu înfrîngerea, cu nisipurile
nu
poate fi atinsă fiindcă nu poate propria-i umbră
nu
poate fi înșelată fiindcă este
fiindcă
respiră alt cer decît mine
la
un pas de mine
ideea
acestui pas
vechile
locuri dispar nerăbdătoare
în
noroiul și parfumul străzilor
pradă
norului
trecutul
greu
și
de trup izbăvit
ultima
jumătate de viață s-a-ntunecat
restul
tot e colorat
ianuarie, 1989
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu