Locuințe

De ieri de la ora 10.00 pîn azi-dimenață la 6.00 nu am avut apă caldă și căldură.
De ieri pe la prînz (după cum mi-au spus copiii) pînă azi după ora 14.00 nu am avut cablu (internet+tv).
Probabil din cauza lucrărilor desfășurate la stația de metrou Drumul Taberei 34 care poate că se va da la un moment dat în folosință.
Iar radioul meu micuț nu prindea decît posturi de radio muzicale. Ana s-a apucat să caute un încărcător vechi și a găsit un șah cu piese de sticlă și alte jucării. Am stat de vorbă aproape ca-n vremurile bune.
A fost un bun prilej de a-mi aminti vremuri și stări aproape uitate, pacea mea interioară de atunci.
Am dat de însemnările de mai jos, de cînd Maria avea 3 ani și jumătate aproape, iar Vasi un an și jumătate aproape. Ana avea numai câteva săptămâni, dar încă nu știam despre minunea care crește în mine.

24 februarie 2001
Sfînta Mînăstire „Sfinţii Arhangheli” Petru-Vodă

Luni (poimîine, azi e sîmbătă, mîine se lasă post de Paşti) se împlinesc trei săptămîni de cînd sîntem aici.
Acum locuim într-o cameră lîngă laborator, primele 3 zile am locuit (eu şi copiii) în chilia Părintelui Ioan Şişmanian. (Iar Florin la deal, în „birou”).
Sînt multe de scris despre frumuseţile şi tristeţile acestui loc binecuvîntat de prezenţa Părintelui Iustin. Şi a cuvioşilor călugări şi a vrednicelor măicuţe.
Sfinţii Arhangheli şi Maica Domnului protejează acest loc.
Mirenii de pe aici sînt cumsecade, iar mîncarea, deși mai mult de post, este foarte, foarte bună. Sîntem vecini cu o pictoriţă, Marina, din Basarabia. Sînt multe, multe de scris. Le voi aduna treptat.
Copiii sînt foarte mulţumiţi. Vasi o pomeneşte tot timpul pe Lila (mami Lila). Pe de altă parte, îi place foarte mult să-l ţin în braţe la fereastră şi e înnebunit după mulţii cîini de aici.
Alaltăieri seară am spălat rufe în casa noastră. Acum voi spăla din nou. Florin cu fata sînt acolo să facă focul şi să aducă apă. Eu cu băieţelul, aici. Ne-am întors de la masă, l-am culcat („naane-naane-api-ceai-ceai”), apoi am scuturat, am făcut ordine în cameră şi acum încerc să scriu. Sînt destul de neinspirată.
Sînt indispusă şi fiindcă aseară făcusem un vers pe care l-am uitat (era ceva cu candela-oglindă fără să-i citești lumina, nu mai ţin minte).
Duhovnicul meu, Părintele Chesarie, mi-a dat o carte „Dulce Sfătuire”. Aici, în „Mărturisirea generală” oferită ca model de Arhimandritul Ilie Cleopa, alături de ignorarea dogmelor, învățăturilor și rînduielilor credinței ortodoxe este considerată drept păcat și ignorarea naturii, pe care am putea-o numi „lenea de a privi”. Citez : „Nu am avut dragoste să-l cunosc pe Dumnezeu din frumusețea naturii și din tot ce mă înconjoară. Nu am avut dragoste și rîvnă să-l aflu”. Și cînd mă gîndesc că de atîtea ori și atît de sincer baudelairean natura mi s-a părut urîtă!
Nu ştiu. Acum sunt foarte neinspirată şi totuşi am chef să scriu scrisori şi ilustrate.
*
„Tati, Arina de ce nu are pietre în casă şi noi avem?”. Dar Măriuca își răspunde singură „Aaa, fiindcă noi sîntem din Bucureşti!”.

Copiii sînt mai mult decît cuminţi. Seara şi dimineaţa, cînd mă duc să iau masa în cameră (la prînz mîncăm cu toţii la trapeză), sau cînd am altă treabă pe-afară (scuturat, spălat vase, etc.) mă aşteptă jucîndu-se lîngă scăunelul dintre paturi: el leagănă iepuraşul, iar ea, păpuşa.
De scris scrisori:
* Mami (Lila); *Mama – B
* Cătă; * Anca
Părintele Marin /
Liliana Ursu /
D-na Ştefănescu /
Dorina /
* Mena
* Gabriela
Delia /
Florin şi Graţiela /
Carmen /
* Ileana şi Daniel
Mugur //
Valeriu /
Simina /
Luiza /
Gherbo
Rafael

Feb. 29 sau 1 martie

„Decît ispitele şi izbăvitul de viclean ai poruncit Doamne curăţeşte nevoile” cîntă Măriuca, stînd în genunchi, cu păpuşa în braţe. Iar Vasi, în genunchi și el, lîngă ea, „Alilu-iia – Aliluu-uu-ia!”.
„Dinu”, „Dana”, „body”, „dinti” (arătindu-şi dinţişorii), „no-no-ni-i-no-no-noom” – cuvinte noi de-ale băieţelului scump şi iubit.
Cînd se trezeşte întreabă, ridicînd din umeri: „Tati? ” „Lila? ” „Dinu-Dginu-Dgrgu?”.

5 martie, 2001

Mă îmbrăţişează tandru băieţel. Apoi, fetiţa. Îmi cer să mă joc cu ei. Vasi: „Dinu dorm?” – cuminţel, ridicînd din umeri şi din sprîncene, a întrebare.
Ne jucăm mult împreună.
Copiii îşi curăţă cu conştinciozitate ghetuţele.
Ieri la rugăciunea de dimineață a pronunțat și el: „Maariaa”.
„Aia! Aia!” – arătându-mi geaca în care își dorește să-l îmbrac.
„Bine!” – răspunde după Maria la întrebarea „Ce fac puii mamei?”.
*
Copiii sar într-un picior, apoi aleargă râzând. Și asta compensează toate lipsurile. „Ba-na-na! Ba-na-na!” – fericit că a primit-o și că poate spune acest cuvînt.
„În sfănta-mpărtășire/ În sfînta-mpărtășire/ S-a dus la cer și/ S-a-nălțat” – Măriuca, cu păpușa pe genunchi, rugîndu-se. „Fecioară spune-mi / dacă mi-ai cîntat/ tu suflet bun/ De Tine Fecioară/ Pe Tine Fecioară/ Bucură-te/ Feciorică Bunicică/ Sfînta-Împărtășire/ La Prînz/ Și tu ne-ai miluit”.
*
Astăzi, pe grămada de nisip din colțul casei noastre, citind împreună cu copilașii. Eu despre „o posibilă ontologie”, ei răsfoind ceva din „Idei contemporane” în care aveam niște poze. „Bebe” cum spune Vasi.

14 martie 2001

Eu citesc și copiii dorm. Sînt foarte, foarte drăguți!
Aseară venisem tremurînd din baie (se lăsase frigul, începuse să plouă), m-am așezat în pat și m-am acoperit cu sacul de dormit, dîrdîind. Maria a venit lîngă mine, drăguța, să mă încălzească. Apoi a venit și Vasi, sărind pe paturi. Stătea între noi, zîmbitor. Mă încălzeam cu pisicuții mei. Ei mă mîngîiau pe păr și mă sărutau pe obraz. Apoi „maami” – Maria, privindu-mă cu drag. Vasi mă bate pe umăr cald-prietenos-liniștitor și apoi mă îmbrățișaează.
De dimineață, cînd plîngea Marian, îl liniștea la fel, îmbrățișîndu-l: „Gata, Gata..”.
Apoi, trezit din somn cu noaptea-ncap, îmi cere „Pa! Pa! Pa!” arătîndu-mi geaca lui în cuier. Apoi, „Body-body” – mîngâindu-se pe burtică și unduindu-se tot.

15 martie

Ne-am mutat din nou. De data asta la etaj. Rezistența mea descrește pe zi ce trece.
În schimb, copiilor le place debandada. Fiindcă se bucură pur și simplu de orice!
Astăzi am efectuat mutarea singură, iar ei au stat foarte cuminți și jucăuși pînă cînd am terminat. În cameră.
Să am grijă de copii este într-adevăr singurul lucru cu sens.

16 martie

Astăzi Florin s-a sfătuit cu mine unde să amplasăm WC-ul de afară. M-am simțit onorată și importantă pentru că mi-a cerut părerea :)
Ce gălăgie infernală face femeia asta, patroana laboratorului, prin pod!

17 martie

Copilașii în seara asta au stat foarte cuminți la slujba de la 19.00, la Priveghi, mai bine de o jumătate de oră. Acum, înainte de culcare, Măriuca își făcea rugăciunile în patul ei. Și cînd am întors capul spre patul lui Vasi, se ridicase și el, semiadormit, în genunchi, cu pălmițele lipite, moale, luminos, zîmbitor, și se închina: pe umeri, pe față.
Asta se numește bun simț. Știe că trebuie să stea cuviincios la rugăciune.
Azi am stat aproape toată ziua pe-afară.
Și la masă sunt foarte cuminți și zîmbitori.
Toate măicuțele îi iubesc. În primul rînd, blîndele maici Magdalena și Iustina, surori.
Maica Ioana cea tînără ne-a „amenințat” că o să-l fure pe Vasi într-o noapte.
Maica Arghira cea veselă îi pupă și îi ia în brațe tot timpul pe copii.
Măicuțele cîntă îngerește în timpul slujbei și sunt ca niște prințese în portul lor auster și elegant.