Romanul la care-aș vrea să scriu

dar Deadline nu mă lasă:

Postarea unei doamne.

În casă nouă

Cu permisiunea doamnei Mona Serbanescu, cu mulțumiri pentru frumoasa întâmpinare și generoasa promovare a cărții "Unde este trecut numele", biruit-au gândul să scot la iveală șase poeme transpuse cu har în limba franceză.

Lorena Stuparu
Où le nom est inscrit
(Unde este trecut numele)

Paysage urbain

Cette bibliothèque demeure
un matin de novembre
lorsque tu existais dans les feuilles de printemps
et dans le soleil d’été
dans le souvenir de cette pensée
que je devais te chercher.

(Peisaj urban

Această bibliotecă rămîne într-o
dimineaţă de noiembrie
cînd tu existai în frunzele de primăvară
şi-n soarele de vară
în amintirea acelui gînd
că trebuie să te caut.)

Apprentissage

Comme il aurait été bref un
poème tissé
de fils de la Vierge
lorsque j’ai mis à mes oreilles
deux épingles
qui contenaient des feuilles,
des vitamines, des cellules, des monades, des couronnes
des boutons, des miettes, des aspirines
tout ce qui s’endort d’une manière sphérique
toute sorte de petits couvercles
et de petits atomes
exemplaires, brillants
polis jusqu’au refus
dans un manuscrit austère et confus
lorsque j’ai mis à mes oreillesdeux épingles
c’était un endroit réservé aux dames
inhabituel et fugitif,
sur le caractère du héros
j’aurais dû au moins poser des questions
sur son livre qu’il n’avait pas écrit
et comme un poème aurait – il été bref
vainement.
(Ucenicie

Cît de scurt ar fi fost un
poem alcătuit
din funigei
cînd mi-am prins în urechi
două clame
ce conţineau frunze,
vitamine, celule, monade, coroane
nasturi, firimituri, aspirine
tot ceea ce într-un fel sferic adoarme
tot felul de căpăcele
şi mici atomi
exemplari, străluciţi
lustruiţi la refuz
într-un manuscris auster şi confuz
cînd mi-am prins în urechi două clame.
eram într-un loc rezervat pentru doamne
neobişnuit şi fugar.
de caracterul eroului
să fi întrebat
de cartea lui nescrisă măcar
şi cît de scurt ar fi fost un poem
în zadar.)
Ars amandi
Tu es mort lorsque tu t’es rendu compte
que tu existais
tu me priais doucement comme dans une paraphrase
de me rappeler au moins
ce côté-ci
de ton être
et le poser
dans ta calligraphie
je m’émerveillais secrètement que tu étais poète.
(Ars amandi
Tu ai murit cînd ţi-ai dat seama
că exişti
mă rugai încet ca într-o parafrază
să-mi amintesc măcar
partea aceasta
a fiinţei tale
şi s-o aşez
în caligrafia ta
eu mă minunam în taină că eşti poet.)

Étant nécessaire pour me faire rêver dans le registre d’immeuble

Si j’existe et j’ai une carte d’identité
ça veut dire que dans ma conscience
les rayons de lune
séparent la lumière de l’ombre
glissant des informations exactes
décantant les choses dont je rêve des choses dont je ne rêve pas
parmi des êtres que tu pourrais
aimer, s’ils n’existaient
que dans le livre.
Un livre comme le berceau
du chat
un livre si paresseusement, si tendrement
feuilletée en étapes où
les rayons de lune seules soutiennent
que j’existe et que j’ai une carte d’identité.

(Fiindu-mi necesară pentru a visa în cartea de imobil

Dacă exist şi am buletin
înseamnă că în conştiinţa mea
razele lunii
despart lumina de întuneric
strecurînd informaţii exacte
decantînd cele visate de nevisate
printre vietăţi de care te-ai putea
îndrăgosti, de-ar exista
doar în carte.
O carte ca leagănul
pisicii
o carte aşa de leneş, aşa duios
răsfoită în trepte unde
numai razele lunii susţin
că exist şi am buletin.)

Des verticales

Le nuage de fumée
le nuage de moineaux
le nuage de pétales
le nuage de parfum
c’est ainsi que de temps en temps
le ciel paraît
entre nous.

(Verticale
Norul de fum
norul de vrăbii
norul de petale
norul de parfum.
Aşa se face din cînd în cînd
cer
între noi.)

Où le nom est inscrit (I)

Qui penses-tu t’ouvrir
ce soir le dictionnaire ?
Serait-ce
la joie de la lumière
dans une page lente ?
Ne veux-tu plutôt
connaître le manuel
des feuilles de vent et
revenir
en belle-de-jour?

( Unde este trecut numele
Cine vrei să-ţi deschidă
în seara asta dicţionarul?
Ar putea fi
bucuria luminii
într-o pagină lentă?
Nu ai vrea să cunoşti
mai curînd manualul
filelor de vînt şi
să te-ntorci
în rochiţa rîndunicii?)

Traducere de Mona Șerbănescu

Câteva imagini de aseară

Planșele lui Valeriu color expuse (cu bun gust sub îndrumarea atentă a doamnei profesor Mona Șerbănescu) spun cât miliarde de cuvinte. 
Aștept și alte poze, cu empaticii și generoșii participanți 

:)

Tot grație lui Valeriu, "mâna gândului" celor ce scriu

Tot grație lui Valeriu, "mâna gândului" celor ce scriu

"Artistul plastic Valeriu Pantilimon a fost cel care, pe parcusul celor cinci zile ale evenimentului, a desenat, live, în faţa publicului prezent la dezbateri şi lansări, “cuvintele din literatura română care contează”. Invitaţii de marcă ai României au primit din partea Institutului Cultural Român lucrări de artă semnate de artist".
https://www.rri.ro/…/literatura_romana_o_reusita_la_livre_p…

"Tot joi, artistul Valeriu Pantilimon va susţine un performance în premieră, „Voi fi mâna gândului tău". Graficianul va transpune, live, în roşu şi negru, emoţii, poveşti pe hârtie „aspră", cu condeiul. El va realiza o caligrafie unică a şapte citate din scriitori români. De asemenea, vor fi imprimate pe douăsprezece pânze suspendate pe o structură metalică, douăsprezece citate din autori canonici europeni".
http://www.rgnpress.ro/…/29932-icr-prezent-cu-dezbateri-i-l…
https://www.observatorcultural.ro/…/romania-la-tirgurile-d…/

Salutul lui Valeriu pentru Florin

De la Paris.

Știu că poate părea excesiv, dar nu pot să țin ascuns gestul nobil al dragului de Valeriu care săptămâna trecută, printre atâtea câte a avut de făcut, s-a gândit să arate lumii și cărticica semnată de mine și mai ales ilustrată de el și dedicată lui Florin mai ales

"Perimetrul spaţiului standului este marcat de prezenţa unor totemuri cu panouri iluminate, care pun în valoare lucrări ale artistului Valeriu Pantilimon, reunite cu această ocazie în expoziţia “Voi fi mâna gândului tau”. În interiorul elementelor vor fi suspendate citate din autori români afirmaţi în spaţiul cultural european, alcătuind o expoziţie de poezie caligrafică".
https://www.news.ro/…/salonul-cartii-de-la-paris-celebreaza…

La primăvara poeților

http://www.agentiadecarte.ro/2019/03/taifas-poetic-sub-semnul-printemps-des-poetes/?fbclid=IwAR0v1wUcmK2iRVOAdsmNCoFW0syn0CLdgqC5ImeNBfUMDr3UA7xn_Wq4SqQ

„Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat“

El este Alexandru-Cristian. Mămica lui a vrut să fie botezat, iar Părintele Cătălin mi-a făcut cinstea de a-mi propune să fiu nașă, după ce îmi exprimasem această doință într-o discuție mai veche.

Și ieri la prânz am căpătat un finuț. Slavă Domnului pentru toate!

Invitație la seară de poezie primăvăratică

Două anunțuri care mă emoționează pe pagina Liceului Pedagogic Ortodox"Anastasia Popescu"

17 martie

TAIFAS POETIC (Seratele Anastasia Popescu)
Joi, 21 Martie, la ora 18, în sediul din strada Zborului nr.7 – 9, vă facem o invitație de nerefuzat, într-un context efervescent:
Săptămâna Francofoniei – între 18 și 22 Martie – și Ziua Mondială a Poeziei, pe 21 Martie.
Ne vom bucura așadar de programul propus de Institutul Francez la care elevii Liceului Pedagogic „Anastasia Popescu” participă an de an prin compoziții poetice în limba franceză inspirate de HAIKU-ul japonez, dar și de lansarea volumului „Unde este trecut numele” al poetei Lorena Stuparu. Și, pentru că evenimentele amintite stau sub semnul „Printemps des poètes”, vă ademenim și cu o transpunere în limba franceză a câtorva versuri din acest volum.
Continuăm astfel „Seratele Anastasia Popescu”, printr-un TAIFAS POETIC pe care îl dorim plin de savoare.

18 martie

Joi 21 martie Poezia ne-a chemat la ziua ei, așa ca să ne desțelenim nițel sufletele în prag de primăvară. Responsabilă cu vântul din aripile poeziei din Str Zborului nr 7-9 este doamna Lorena Stuparu. Nu veniți cu mâna goală, aduceți un prieten!

Dar acum dintr-o dată totul contează-Lorena Stuparu

în copilăria noastră trăită cu artă
nu conta că Nicușor Tonitza de la scara 2 cânta la vioară
importantă era aleea din spatele blocului F 8 pe care mă-ntorc și-acum
de la școală căutând-o pe mama la fereastra cu flori și păpuși
nu contau biblioteca din lemn de nuc, nici scrinul din lemn de trandafir
important era atelierul de sculptură în cretă de la capătul blocului
nu conta încleștarea băieților cu sulițe din pomii de iarnă
importante erau steagul de luptă și armistițiul
important era etajul trei care însemna cerul etajului doi
acolo strigam la Mena și la bunica ei "None" din Milano
când mi se făcea urât
important era să pronunțăm cât mai corect
înger individ inginer inorog

21 martie ora 18.00 str Zborului nr 7-9.

Ministerul afacerilor terestre

Ca în calea unei furtuni

mă aplec

nedumerită. Mă sperie
familia de pitici a Albei ca Zăpada
mă dor pleoapele
ca două linii singure pe lume
intersectînd prea multe planuri diferite.
Pustiită
ca într-un palat de piatră
cu cicatricea mutîndu-se
de pe o mînă pe alta
de pe altă mînă pe lună
de pe un timp pe altul.
Căutînd adevăratul vinovat.
Cu dragostea furie
cu dragostea deznădejde
aşezate pe o stîncă
a unei fetiţe cuibărind gărgăriţa-riţa în palmă.
Și numai eu ştiu câte mesaje pentru adulţi am ascuns în blăniţa unor jucării de pluş descusută și apoi cusută la loc.
Ei nu vor ști niciodată.
Câte bucheţele de flori anonime am trimis sau am lăsat eu însămi la destinaţie.
În câte scrisori mi-am dăruit inima, fără să mă semnez.
Când eram în liceu, tata mi-a adus de undeva de prin Gorj un muşchi verde
care crescuse de forma şi mărimea unei inimi pe un copac.
L-am păstrat mult timp, până la imortalizare şi poate se mai află şi azi
printre cele care s-au ascuns de mine.
Și asta mă ajută foarte mult să-mi amintesc forma inimii.

Rîdea ca o pasăre pe gura unei fîntîni la amiază

făcea colecţie de pene

şi le-a lipit la tîmple
şi nici un fluture nu a venit să le dezlipească
şi nu putea să renunţe
la nici un cuvânt din trecut
dacă neputând picta sunetul
spunea adevărul hainelor
ieşind singure din şifonier
cînd nu mai aveau pe cine îmbrăca
şi nu îi păsa de nepăsarea voastră

2 martie 2019

scriu pentru a avea ce să citesc mai tîrziu

“Să ținem rânduiala, adică

Să fim în rândul lumii
Adică să fim în lumină”scriu pentru a avea de citit mai târziuadică să nu las la-ntâmplare cuvinteîn poetici morbide (ah, „sensibilitatea” lor de bolnavi egoiști și leneșicroită pe viciu și frustrări răsfățatesolidaritatea lor cu toată putreziciunea și dezechilibrulah, "sensibiltatea" lor nesimțitoare față de răbdarea lui Dumnezeu)scriu pentru că nu-mi plac jocurile copiilor obraznici și-acum reinvie în mine toată tristețea lor

Scrisoare de martie a mamei, în 2001

“(…) Vreau să-ți spun, mami, că în acest an cred că este una dintre cele mai frumoase primăveri la Oprișor.
Este o primăvară dulce, cu toți pomii înfloriți în alb, cînd mă uit din fața casei peste sat, nu se vede decît o mantie albă, parcă totul este nins, iar pe seară în întreaga zare totul este alb-fumuriu.
Nu-ți mai spun despre adevărata “poiană cu narcise” (albe și galbene), dinspre Gelu, despre zambilele albe și roz.
În fiecare dimineață și seară dau ocol casei și stau și le privesc și încerc să le iau tot parfumul. Într-o seară îi spuneam Irinei că atît este de răspîndit mirosul zambilelor, de parcă m-aș culca între ele.
La toate acestea se mai adaugă și splendoarea arborelui ornamental înflorit galben, și pomișorul de lîngă bazin, plin cu flori roșii, ca un trandafir. Toată curtea este numai flori.
Abia aștept să se verse și liliacul și atunci să vezi parfum! N-am probleme: am liliacul meu, privighetorile mele, sînt bogată! Și “Veniți, privighetoarea cîntă și liliacul e-nflorit”!...
Cred că n-ai fost de mult primăvara la Oprișor, să prinzi splendidele flori. Acum aștept să înflorească liana, lăcrimioarele (mărgăritarul), lalelele, apoi bujorii, mai tîrziu crinii, hortensiile, trandafirii… (…)”.