sâmbătă, 2 martie 2019

Scrisoare de martie a mamei, în 2001


“(…) Vreau să-ți spun, mami, că în acest an cred că este una dintre cele mai frumoase primăveri la Oprișor.
Este o primăvară dulce, cu toți pomii înfloriți în alb, cînd mă uit din fața casei peste sat, nu se vede decît o mantie albă, parcă totul este nins, iar pe seară în întreaga zare totul este alb-fumuriu.
Nu-ți mai spun despre adevărata “poiană cu narcise” (albe și galbene), dinspre Gelu, despre zambilele albe și roz.
În fiecare dimineață și seară dau ocol casei și stau și le privesc și încerc să le iau tot parfumul. Într-o seară îi spuneam Irinei că atît este de răspîndit mirosul zambilelor, de parcă m-aș culca între ele.
La toate acestea se mai adaugă și splendoarea arborelui ornamental înflorit galben, și pomișorul de lîngă bazin, plin cu flori roșii, ca un trandafir. Toată curtea este numai flori.
Abia aștept să se verse și liliacul și atunci să vezi parfum! N-am probleme: am liliacul meu, privighetorile mele, sînt bogată! Și “Veniți, privighetoarea cîntă și liliacul e-nflorit”!...
Cred că n-ai fost de mult primăvara la Oprișor, să prinzi splendidele flori. Acum aștept să înflorească liana, lăcrimioarele (mărgăritarul), lalelele, apoi bujorii, mai tîrziu crinii, hortensiile, trandafirii… (…)”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu