Rîdea ca o pasăre pe gura unei fîntîni la amiază

făcea colecţie de pene

şi le-a lipit la tîmple
şi nici un fluture nu a venit să le dezlipească
şi nu putea să renunţe
la nici un cuvânt din trecut
dacă neputând picta sunetul
spunea adevărul hainelor
ieşind singure din şifonier
cînd nu mai aveau pe cine îmbrăca
şi nu îi păsa de nepăsarea voastră