Împărăţia Domnului nostru Iisus Hristos este alcătuită din fiinţe duhovniceşti nemuritoare: "Dumnezeu nu este al morţilor, ci al celor vii; că toţi Lui viază" (Luca 20, 38) şi că "de viem, Domnului viem, şi de murim, ai Domnului suntem. Că spre aceasta a vieţuit, a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi pe cei morţi şi pe cei vii" (Romani 14, 8-9) după cum este însuşi Creatorul lor. (...)
Omul, prin îndoita sa alcătuire - din suflet şi din trup - se află la hotarul dintre lumea văzută şi cea nevăzută, formând un minunat amestec din duh şi materie, din ceresc şi din pământesc, din veşnic şi trecător. Omul este legătura ce uneşte pământul cu cerul.
Adevărata sa menire este să fie înger pământesc şi om ceresc.(...)
Menirea celor din Împărăţie este de a cânta laude lui Dumnezeu (Apocalipsa 5, 12) şi de a-L slăvi (Filipeni 1, 10-11). Cei ce vieţuiesc pe pământ alcătuiesc Biserica luptătoare, pământească, văzută, pe când cei trecuţi la viaţa de dincolo de mormânt, în starea drepţilor, alcătuiesc împreună cu îngerii cei buni Biserica triumfătoare, cerească, nevăzută.
Cu toate acestea, cei care pe pământ n-au ajuns la sfinţenie deplină, odată trecuţi în lumea nevăzută locuiesc acolo ca într-o stare de boală, dar ei n-au pierdut dreptul de a deveni mădulare ale Bisericii lui Hristos. Aceste suflete, din lumea de dincolo, se află într-o tainică unire cu noi cei de pe pământ. Chiar despărţite ele alcătuiesc de-a pururea un întreg nedivizibil.
Astfel schimbarea locurilor n-are nici-o influenţă asupra legăturilor membrilor între ei. Locuitorii Împărăţiei sunt, cum s-a mai spus, îngerii şi sufletele, atât sufletele ce vieţuiesc încă în trup, cât şi cele ce au trecut în lumea de dincolo. Natura lor duhovnicească este într-o armonie deplină cu Împărăţia cerurilor. Pentru toate fiinţele duhovniceşti este o singură şi aceeaşi lege de adevăr şi de sfinţenie, un singur şi acelaşi scop de existenţă şi de activitate, şi anume, desăvârşirea duhovnicească şi fericirea precum şi aceleaşi îndatoriri.
Aceasta este unirea dintre membrii Bisericii triumfătoare şi cei ai Bisericii luptătoare, dintre lumea de aici şi cea de dincolo.
Din
Părintele Mitrofan, Viaţa repausaţilor noştri şi Viaţa noastră după moarte,
apărută pentru prima dată la Bucureşti în 1899 şi reeditată la Iaşi, la editura "Credinţa strămoşească" în 2010
şi dăruită mie acum două săptămâni de părintele Ştefan, duhovnicul lui Florin, la Petru Vodă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu