luni, 14 octombrie 2013

Acte pierdute. Locuri în care-ţi place s-aştepţi.

dac-aş zbura printre pomii
de la Facultatea de Drept şi Fostă Filozofie din Bucureşti
-                            câte legende, câtă oboseală -
aş şti că acum eşti cu mine.
Aici mă aşteptau de la examene
mama şi tata
în verile toride
aici m-ai aşteptat de câteva ori
în obscuritatea unei zile de toamnă
pe care o simt în drum spre POSDRU
-      dac-aş putea reconstitui la fel de uşor
măcar copia unui simplu gest.
Între Biserica Elefterie şi Resaturantul Opera
am pierdut un timp
şi-mi este indiferent dac-am locuit cu adevărat pe strada asta
 sau în Literatura Bucureştilor.
Un retardat se uită chiar în clipa asta la mine
explicit şi provocator
din cauza lui sunt obligată să mă uit din când în când în coşul de gunoi
în loc să mă uit pe fereastră
îmi decojesc din când în când
oja semipermanentă
ca să ajung la frăgezimea unghiilor pe care am crezut un timp
că o pot proteja.
Timpul Casei cu doi porumbei şi vasul cu ierburi latine
femeia în negru cu obrazul de cretă nepudrat
cu buzele roşu aprins nerujate 
îşi rătăcise moartea nişte vorbe într-o limbă maternă
atât de necunoscută când a ajuns în dreptul meu
dacă te-ai întrupa
ca atunci când ţi-am adus fericirea
de sufletul tău, o plimbare pe Dr. Lister
unde mi-ai deschis ochii
apoi te-am exilat din când în când la Craiova
apoi m-ai exilat la Petru Vodă.
Încerc să-nţeleg ce este realitatea
de ce noi trecem şi strada rămâne
la nunta noastră în cer
între timp a trecut pe lângă mine inexplicabil
doamna Zacopceanu de la etajul doi
am întors capul
şi-a dispărut într-o altă casă

„ca şi cum n-ar fi fost”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu