marți, 4 aprilie 2017

Nu-mi amintesc


ce face noaptea
iarba singură pe câmp
iarba uscată
zărită din goana trenului
iarba sfâşiată dintre liniile de cale ferată
cum nu-mi amintesc:
în oraşul ăsta de piatră
unde aproape toţi suntem orfani de tată
ştiai că sunt eu?
Îmi amintesc: sunt atâtea de privit
în cuvintele pe care nu le pot articula
chiar acum când îmi transcriu gândurile
îmi amintesc: eram
aceea care te-a iubit
ca apa în pahar
ca scrisul pe hârtie
ca iarba singură pe câmp

ca frunza din vie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu