Trebuie să mă obişnuiesc

am şi creion alb, dar nu am hîrtie neagră

slavă Domnului
ca o serie de fluturi din amintire
te încarci necontenit de iertare
trebuie să mă obişnuiesc cu
zilele identice şi să-mi suport
oboseala trebuie să mă trezesc
să-mi recompun zîmbetul
să torc liniştită ca doamna Heidegger
(să-mi dezinfectez pe furiş pantofii de tango ?)
să-mi zdrobesc cum pot închipuirea
deschis şi desculţ
tot ceea ce devine amintire
se încarcă necontenit de iertare.