joi, 10 ianuarie 2019

Din 1975 în faţa problemelor personale

dacă mănînc pate de ficat pe pîine intermediară
şi beau ceai ca în tabăra pionierească din Muntii Mezeşului
apoi plec fericită la chioșcul de ziare din centrul Zalăului
de unde-mi iau ultima serie de timbre pentru clasorul din Craiova
în care voi găsi şi o coliţă
pentru care voi fi invidiată de colecţionarii din faţa blocului
de unde mai iau şi nişte indieni cowboy pentru Cătă
şi o pereche de saboţi roşii cu talpă albă pentru Anca
e numai fiindcă pentru a prepara pateul
nu este obligatoriu ca purcelul sau pasărea să moară
se poate trăi şi cu o parte din ficat
dacă mănînc un copan şi mă gîndesc de fapt
că nu a fost obligatoriu ca puiul să moară pentru asta
încep să-nţeleg toată bestialitatea şniţelului, a sarmalei, pîrjoalei
şi toate aceste autojustificări se repetă aproape zilnic
pînă la saturaţie
aşa că
dau laicuri şi emoticoane
unor gînduri unor pisici unor căţei
unor atitudini amintiri notaţii citate
ca să nu mai încapă în mine aceste gînduri aceste pisici aceşti căţei aceste atitudini aceste amintiri notaţii citate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu