După ce este
numit la 23 august 1874 director al Biblioteciui Centrale din Iaşi, Eminescu
simte deja adierea iernii vrajbei lor: „Sunt fericit că mi-am ales un loc
potrivit cu firea mea singuratică şi dornică de cercetare. Ferit de grija zilei
de mîine, mă voi cufunda ca un budist în trecut, mai ales în trecutul nostru
atît de de măreţ în fapte şi oameni. Voi fi obligat moralmente d-lui Pogor, care
m-a găzduit şi care mi-a găsit acest culcuş demn pentru iernile noastre
friguroase. Înţeleg prin ierni schimbarea răutăcioasă a semenilor noştri, cari
caută să lovească chiar şi-n acei lipsiţi de apărare”.
Din G. Călinescu,
Viaţa lui Mihai Eminescu, Bucureşti, Minerva,
1989, p. 177
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu