Să mai postez și eu ceva hazliu :)

LUMINÎND COPACII NU VOR ÎNȚELEGE

Mă recunoaște tristețea și atunci cînd mă joc

oricum m-aș îmbrăca

oricine alta aș fi.

Am crezut că poezia îmi poate locui trupul - și am crezut

că totul este un balet în jurul meu - și am crezut

că eu și prietenii mei

plutim alături de pașii noștri în amintirea Soarelui.

Pot spune că această frumusețe

nu a avut nici-un rost

în bunul mers al lumii.

Și nu pot spune că n-am existat.

Mă recunosc copacii

și nu pot înțelege

foșnetul tristeții din căderea mea.

                 3 octombrie 1988, Craiova