Acum o pot spune cu oarecare detașare: Cea mai puternică rugăciune este plânsul.
Și totodată, cea mai trainică deprindere de cultivare a sufletului.
În lacrimi conștientizezi tot ce ai greșit. În plânsul tău se întorc și îți sunt cel mai aproape cu putință cei ce nu mai sunt.
Plânsul ne apropie cel mai mult de minunea Învierii. De care este legată fericirea nu atât pentru cei plecați de-aici, cât pentru cei rămași. Atunci vom ști cu adevărat sa le spunem și să le arătăm celor pe care i-am iubit, că i-am iubit, atunci vom ști să le aducem toată fericirea pe care nu le-am adus-o pe deplin în această viață.
Pentru că atunci nu ne vom chinui să înțelegem criteriile lumii acesteia.
În lacrimi conștientizezi tot ce ai greșit. În plânsul tău se întorc și îți sunt cel mai aproape cu putință cei ce nu mai sunt.
Plânsul ne apropie cel mai mult de minunea Învierii. De care este legată fericirea nu atât pentru cei plecați de-aici, cât pentru cei rămași. Atunci vom ști cu adevărat sa le spunem și să le arătăm celor pe care i-am iubit, că i-am iubit, atunci vom ști să le aducem toată fericirea pe care nu le-am adus-o pe deplin în această viață.
Pentru că atunci nu ne vom chinui să înțelegem criteriile lumii acesteia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu