Un semn că Florin este viu

Sfîntul Teofilact al Bulgariei
Tîlcuirea Epistolelor către Tesaloniceni, Timotei, Tit și Filimon

Ediție îngrijită de Florin Stuparu

Apariție: 2014

Ediția de față reproduce traducerea Mitropolitului Veniamin Costache din 1904

Rugăciunea necurmată este arma cea mai puterni­că în drumul desăvîrşirii sufleteşti. Sfînta rugăciune este aceea care coboară asupra omului darul Du­hului Sfînt. Taina rugăciunii nu se îndeplineşte în anumite ore hotărîte, căci toată vremea ce rămîne în afara aces­tora este timp pierdut. Rugăciunea trebuie făcută deci neîncetat. Din citirea Sfintelor Scripturi vine lumina în­țelegerii, care, după aceea, se schimbă cu dumne­ze­iască schimbare. Trebuie a ne instrui în aşa fel ca mintea să ajungă a pluti oarecum în Legea Dom­nu­lui, după călăuzirea căreia se cuvine a ne întocmi şi viața. Cînd omul îşi într-armează sufletul cu cu­vîn­tul lui Dum­nezeu, el se umple de acea înțe­lep­­­ciune care-l ajută să deosebească ce este bine şi ce este rău. Citi­rea să se facă în singurătate şi toată luarea-aminte să fie adîncită în adevărurile Sfintei Scrip­­turi, din care să primească într-însul acea căl­du­ră care porneşte izvorul la­crimilor, căci acestea încăl­zesc pe om în întregime şi-l umplu de daruri du­hovniceşti care-i învio­rează min­tea şi inima mai mult decît orice cuvinte. 

Format: 17x24 cm; 360 p. cartonată

ISBN: 978-973-136-440-7

Mihaelei Voicu şi Editurii Sophia - toată gratitudinea mea statornică!

Nostalgii

http://www.pravaliaculturala.ro/la-tejghea_2014-12.html#11

A venit, a venit iarna

și se străduiește să ningă, milord

https://www.youtube.com/watch?v=IkxIyna1-kI

Drepturi sufletești

la fel de inutile
ca plânsul public:
am zărit poștărița
care-i aducea pensia mamei
și nu întârzia niciodată:

te rog nu pleca

fiindcă am să îmbătrânesc

și-am să mă urâţesc

mai stai cu mine

măcar până duminică noaptea

să le pot zâmbi nuntaşilor

te rog nu pleca:

și pozam la un târg de carte

sau de joi

Pe 13 Septembrie am scris în gând

mă tem 
că sufletul mi-a rămas prins
în aripile unei case
ce nu se mai poate ridica
de la pământ.

Peste câteva ore pe aleea din Vasile Alecsandri perpendiculară pe F9 paralelă cu F8 cu o casă-vagon cu arbori de casă scuturaţi peste gard:

Florile de măr. Inconfundabilele flori de măr
din curtea Gorilei.

Ar fi imoral să scriu poezie

dintre toţi bărbaţii

numai tata le-a iubit pe femeile cu mulţi copii

le ruga să-i ceară ajutorul

şi-i ducea la doctor ştergându-i la nas cu batiste brodate de mama

femeile în rochii de stambă erau sărmane şi grase

mama le-mpletea sarafane din buclé de la sârbi

dimineaţa la ora cinci cocea cozonacii în zale

apoi striga la copii să nu mai calce

pe furnicile şi melcii ieşiţi la plimbare

Mieunica şi Elu torceau între omoplaţii ei

Zozo, Negruţa şi Lessie dădeau din codiţă pe lângă aragaz

tata meşterea autobuze şi camioane din plexiglass

din arnici colorat croşeta păpuşi Anca

din monede cu chipuri regale Cătă le cumpăra cercei şi brăţări

eu fac naveta săptămânal şi-mi ţin degetele în urechi

la cinci dimineaţa n-aş da like nici unei nocturne

ar fi imoral să scriu poezie.

Mitomanii de toamnă

aveam un sirop de pătlagină rămas de la mama

îl comandasem special ca ea să distileze gustul copilăriei ocrotite

dar când Monica îi ducea linguriţa la gură

întorcea capul şi strângea cât putea buzele albăstrite

doamna Lilly,-l refuză, nu ştiu ce să mă mai fac

cu migrenele ei mă-ntâlnesc mai mult de opt ore pe zi

și când sticla o iau de capac zice să-l beau eu să-mi tratez amnezii

pe aleea dormitorului parental aproape pustie

nu era expirat şi–l păstram de parc-ar fi fost

o soluţie dintr-o mie

nu mă înduram să-l arunc așa, dintr-o dată

deci cu pneumonie fost-am binecuvântată