„O civilizație este atinsă atunci când delicații dau tonul”. Să te simți atât de intim cu un autor, încât în stația de tramvai când te-ntorci de la Lidl cu două plase grele să-ți vină în minte propoziția asta scrisă de el. Și asta nu pentru că te obsedează, ci pentru că exprimă un ideal pe care poate nu vei putea să-l atingi în această viață. În această țară. În această lume. Delicați sunt mulți pe lumea asta. Ei însă nu numai că nu dau tonul, dar sunt călcați în picioare. Poate Cioran când a formulat asta s-a gândit la celebrul vers rimbaudian.
Și poate exact în acel moment i s-a întâmplat ceea ce formula ca un fel de maximă sau ca uimire în caietul de la Talamanca: „Să ai geniu înseamnă să poţi digera influenţele pînă le faci urma pierdută”. Urma lui Rimbaud este pierdută. Pentru că tinerețea lui Cioran nu a fost chiar delicată. Dar cine suntem noi să-l judecăm?
Mijloacele culturii și scrisului în principiu sunt „delicate”. „Delicat ca masacrele sorilor, omorîți de săbiile înserării” (Emily Dickynson). (E clar că fac insolație).
Dar opțiunile politice foarte trecătoare trădează o oarecare asprime.
Sigur că și aceia pentru care au optat aveau dreptatea lor.
Este clar vorba de o delicatețe față de ceilalți, nu de o delicatețe egoistă și răsfățată, nu de o sensibilitate excesivă în ceea ce privește propria-ți persoană.
Dar a fi delicat înseamnă a iubi viața sau a iubi moartea?
A iubi moartea în slujba unei cauze care îi face pe alții fericiți, care le asigură o viață frumoasă și demnă. A iubi viața într-un final. Nu a muri pur și simplu pentru cineva, pentru ceva dintr-un impuls fanatic, dintr-o ambiție ideologică, finalmenete din ură față de ceilalți.
Teoretic epoca aceasta a noastră ar trebui să fie a delicaților care dau tonul. A minorităților delicate. Numai că minoritățile care dau tonul la noi sunt prea vocale și uneori brutale, acuzatoare, necomprehensive cu „celălalt” care își exprimă refuzul față de formulele lor.
Este fenomenul descris prea bine de Ricoeur ca revendicare nesfârșită, maladivă, de drepturi.
Or, delicații tac și așteaptă să fie recunoscuți. Să li se recunoască măcar delicatețea. (Insolație :))
Se afișează postările cu eticheta Pre-texte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Pre-texte. Afișați toate postările
marți, 13 august 2019
joi, 8 august 2019
În afară de Fantazia
În 368, aur condiționat. De la amanet. În
consecință, respirăm un pic de „aer cu diamante”. Alchimie curată.
Dar acasă, pisica asta de curte transformată cu
forța și cu toate micile disperări în pisică de apartament – imagine a
nefericirii noastre și a lumii bolnave în care trăim.
Pentru noi, Puișorul Lunii și-a epuizat foțele în
decembrie 1989, Michael Ende.
marți, 11 iunie 2019
Când corpul își ia dintr-o caisă doza necesară de zahăr și o conduce spre creier:
Ești un adevărat chiriaș grăbit atunci când te poți îndrăgosti de un loc fără să îl dorești.
Graba chiriașului de tine este o formă de discreție, nu o nestatornicie :)
Graba chiriașului de tine este o formă de discreție, nu o nestatornicie :)
sâmbătă, 25 mai 2019
vineri, 29 martie 2019
marți, 26 februarie 2019
Locuințe
De ieri de la ora 10.00 pîn azi-dimenață la 6.00 nu am avut apă caldă și căldură.
De ieri pe la prînz (după cum mi-au spus copiii) pînă azi după ora 14.00 nu am avut cablu (internet+tv).
Probabil din cauza lucrărilor desfășurate la stația de metrou Drumul Taberei 34 care poate că se va da la un moment dat în folosință.
Iar radioul meu micuț nu prindea decît posturi de radio muzicale. Ana s-a apucat să caute un încărcător vechi și a găsit un șah cu piese de sticlă și alte jucării. Am stat de vorbă aproape ca-n vremurile bune.
A fost un bun prilej de a-mi aminti vremuri și stări aproape uitate, pacea mea interioară de atunci.
Am dat de însemnările de mai jos, de cînd Maria avea 3 ani și jumătate aproape, iar Vasi un an și jumătate aproape. Ana avea numai câteva săptămâni, dar încă nu știam despre minunea care crește în mine.
De ieri pe la prînz (după cum mi-au spus copiii) pînă azi după ora 14.00 nu am avut cablu (internet+tv).
Probabil din cauza lucrărilor desfășurate la stația de metrou Drumul Taberei 34 care poate că se va da la un moment dat în folosință.
Iar radioul meu micuț nu prindea decît posturi de radio muzicale. Ana s-a apucat să caute un încărcător vechi și a găsit un șah cu piese de sticlă și alte jucării. Am stat de vorbă aproape ca-n vremurile bune.
A fost un bun prilej de a-mi aminti vremuri și stări aproape uitate, pacea mea interioară de atunci.
Am dat de însemnările de mai jos, de cînd Maria avea 3 ani și jumătate aproape, iar Vasi un an și jumătate aproape. Ana avea numai câteva săptămâni, dar încă nu știam despre minunea care crește în mine.
24 februarie 2001
Sfînta Mînăstire „Sfinţii Arhangheli” Petru-Vodă
Sfînta Mînăstire „Sfinţii Arhangheli” Petru-Vodă
Luni (poimîine, azi e sîmbătă, mîine se lasă post de Paşti) se împlinesc trei săptămîni de cînd sîntem aici.
Acum locuim într-o cameră lîngă laborator, primele 3 zile am locuit (eu şi copiii) în chilia Părintelui Ioan Şişmanian. (Iar Florin la deal, în „birou”).
Sînt multe de scris despre frumuseţile şi tristeţile acestui loc binecuvîntat de prezenţa Părintelui Iustin. Şi a cuvioşilor călugări şi a vrednicelor măicuţe.
Sfinţii Arhangheli şi Maica Domnului protejează acest loc.
Mirenii de pe aici sînt cumsecade, iar mîncarea, deși mai mult de post, este foarte, foarte bună. Sîntem vecini cu o pictoriţă, Marina, din Basarabia. Sînt multe, multe de scris. Le voi aduna treptat.
Copiii sînt foarte mulţumiţi. Vasi o pomeneşte tot timpul pe Lila (mami Lila). Pe de altă parte, îi place foarte mult să-l ţin în braţe la fereastră şi e înnebunit după mulţii cîini de aici.
Alaltăieri seară am spălat rufe în casa noastră. Acum voi spăla din nou. Florin cu fata sînt acolo să facă focul şi să aducă apă. Eu cu băieţelul, aici. Ne-am întors de la masă, l-am culcat („naane-naane-api-ceai-ceai”), apoi am scuturat, am făcut ordine în cameră şi acum încerc să scriu. Sînt destul de neinspirată.
Sînt indispusă şi fiindcă aseară făcusem un vers pe care l-am uitat (era ceva cu candela-oglindă fără să-i citești lumina, nu mai ţin minte).
Duhovnicul meu, Părintele Chesarie, mi-a dat o carte „Dulce Sfătuire”. Aici, în „Mărturisirea generală” oferită ca model de Arhimandritul Ilie Cleopa, alături de ignorarea dogmelor, învățăturilor și rînduielilor credinței ortodoxe este considerată drept păcat și ignorarea naturii, pe care am putea-o numi „lenea de a privi”. Citez : „Nu am avut dragoste să-l cunosc pe Dumnezeu din frumusețea naturii și din tot ce mă înconjoară. Nu am avut dragoste și rîvnă să-l aflu”. Și cînd mă gîndesc că de atîtea ori și atît de sincer baudelairean natura mi s-a părut urîtă!
Nu ştiu. Acum sunt foarte neinspirată şi totuşi am chef să scriu scrisori şi ilustrate.
*
„Tati, Arina de ce nu are pietre în casă şi noi avem?”. Dar Măriuca își răspunde singură „Aaa, fiindcă noi sîntem din Bucureşti!”.
Acum locuim într-o cameră lîngă laborator, primele 3 zile am locuit (eu şi copiii) în chilia Părintelui Ioan Şişmanian. (Iar Florin la deal, în „birou”).
Sînt multe de scris despre frumuseţile şi tristeţile acestui loc binecuvîntat de prezenţa Părintelui Iustin. Şi a cuvioşilor călugări şi a vrednicelor măicuţe.
Sfinţii Arhangheli şi Maica Domnului protejează acest loc.
Mirenii de pe aici sînt cumsecade, iar mîncarea, deși mai mult de post, este foarte, foarte bună. Sîntem vecini cu o pictoriţă, Marina, din Basarabia. Sînt multe, multe de scris. Le voi aduna treptat.
Copiii sînt foarte mulţumiţi. Vasi o pomeneşte tot timpul pe Lila (mami Lila). Pe de altă parte, îi place foarte mult să-l ţin în braţe la fereastră şi e înnebunit după mulţii cîini de aici.
Alaltăieri seară am spălat rufe în casa noastră. Acum voi spăla din nou. Florin cu fata sînt acolo să facă focul şi să aducă apă. Eu cu băieţelul, aici. Ne-am întors de la masă, l-am culcat („naane-naane-api-ceai-ceai”), apoi am scuturat, am făcut ordine în cameră şi acum încerc să scriu. Sînt destul de neinspirată.
Sînt indispusă şi fiindcă aseară făcusem un vers pe care l-am uitat (era ceva cu candela-oglindă fără să-i citești lumina, nu mai ţin minte).
Duhovnicul meu, Părintele Chesarie, mi-a dat o carte „Dulce Sfătuire”. Aici, în „Mărturisirea generală” oferită ca model de Arhimandritul Ilie Cleopa, alături de ignorarea dogmelor, învățăturilor și rînduielilor credinței ortodoxe este considerată drept păcat și ignorarea naturii, pe care am putea-o numi „lenea de a privi”. Citez : „Nu am avut dragoste să-l cunosc pe Dumnezeu din frumusețea naturii și din tot ce mă înconjoară. Nu am avut dragoste și rîvnă să-l aflu”. Și cînd mă gîndesc că de atîtea ori și atît de sincer baudelairean natura mi s-a părut urîtă!
Nu ştiu. Acum sunt foarte neinspirată şi totuşi am chef să scriu scrisori şi ilustrate.
*
„Tati, Arina de ce nu are pietre în casă şi noi avem?”. Dar Măriuca își răspunde singură „Aaa, fiindcă noi sîntem din Bucureşti!”.
Copiii sînt mai mult decît cuminţi. Seara şi dimineaţa, cînd mă duc să iau masa în cameră (la prînz mîncăm cu toţii la trapeză), sau cînd am altă treabă pe-afară (scuturat, spălat vase, etc.) mă aşteptă jucîndu-se lîngă scăunelul dintre paturi: el leagănă iepuraşul, iar ea, păpuşa.
De scris scrisori:
* Mami (Lila); *Mama – B
* Cătă; * Anca
Părintele Marin /
Liliana Ursu /
D-na Ştefănescu /
Dorina /
* Mena
* Gabriela
Delia /
Florin şi Graţiela /
Carmen /
* Ileana şi Daniel
Mugur //
Valeriu /
Simina /
Luiza /
Gherbo
Rafael
De scris scrisori:
* Mami (Lila); *Mama – B
* Cătă; * Anca
Părintele Marin /
Liliana Ursu /
D-na Ştefănescu /
Dorina /
* Mena
* Gabriela
Delia /
Florin şi Graţiela /
Carmen /
* Ileana şi Daniel
Mugur //
Valeriu /
Simina /
Luiza /
Gherbo
Rafael
Feb. 29 sau 1 martie
„Decît ispitele şi izbăvitul de viclean ai poruncit Doamne curăţeşte nevoile” cîntă Măriuca, stînd în genunchi, cu păpuşa în braţe. Iar Vasi, în genunchi și el, lîngă ea, „Alilu-iia – Aliluu-uu-ia!”.
„Dinu”, „Dana”, „body”, „dinti” (arătindu-şi dinţişorii), „no-no-ni-i-no-no-noom” – cuvinte noi de-ale băieţelului scump şi iubit.
Cînd se trezeşte întreabă, ridicînd din umeri: „Tati? ” „Lila? ” „Dinu-Dginu-Dgrgu?”.
„Dinu”, „Dana”, „body”, „dinti” (arătindu-şi dinţişorii), „no-no-ni-i-no-no-noom” – cuvinte noi de-ale băieţelului scump şi iubit.
Cînd se trezeşte întreabă, ridicînd din umeri: „Tati? ” „Lila? ” „Dinu-Dginu-Dgrgu?”.
5 martie, 2001
Mă îmbrăţişează tandru băieţel. Apoi, fetiţa. Îmi cer să mă joc cu ei. Vasi: „Dinu dorm?” – cuminţel, ridicînd din umeri şi din sprîncene, a întrebare.
Ne jucăm mult împreună.
Copiii îşi curăţă cu conştinciozitate ghetuţele.
Ieri la rugăciunea de dimineață a pronunțat și el: „Maariaa”.
„Aia! Aia!” – arătându-mi geaca în care își dorește să-l îmbrac.
„Bine!” – răspunde după Maria la întrebarea „Ce fac puii mamei?”.
*
Copiii sar într-un picior, apoi aleargă râzând. Și asta compensează toate lipsurile. „Ba-na-na! Ba-na-na!” – fericit că a primit-o și că poate spune acest cuvînt.
„În sfănta-mpărtășire/ În sfînta-mpărtășire/ S-a dus la cer și/ S-a-nălțat” – Măriuca, cu păpușa pe genunchi, rugîndu-se. „Fecioară spune-mi / dacă mi-ai cîntat/ tu suflet bun/ De Tine Fecioară/ Pe Tine Fecioară/ Bucură-te/ Feciorică Bunicică/ Sfînta-Împărtășire/ La Prînz/ Și tu ne-ai miluit”.
*
Astăzi, pe grămada de nisip din colțul casei noastre, citind împreună cu copilașii. Eu despre „o posibilă ontologie”, ei răsfoind ceva din „Idei contemporane” în care aveam niște poze. „Bebe” cum spune Vasi.
Ne jucăm mult împreună.
Copiii îşi curăţă cu conştinciozitate ghetuţele.
Ieri la rugăciunea de dimineață a pronunțat și el: „Maariaa”.
„Aia! Aia!” – arătându-mi geaca în care își dorește să-l îmbrac.
„Bine!” – răspunde după Maria la întrebarea „Ce fac puii mamei?”.
*
Copiii sar într-un picior, apoi aleargă râzând. Și asta compensează toate lipsurile. „Ba-na-na! Ba-na-na!” – fericit că a primit-o și că poate spune acest cuvînt.
„În sfănta-mpărtășire/ În sfînta-mpărtășire/ S-a dus la cer și/ S-a-nălțat” – Măriuca, cu păpușa pe genunchi, rugîndu-se. „Fecioară spune-mi / dacă mi-ai cîntat/ tu suflet bun/ De Tine Fecioară/ Pe Tine Fecioară/ Bucură-te/ Feciorică Bunicică/ Sfînta-Împărtășire/ La Prînz/ Și tu ne-ai miluit”.
*
Astăzi, pe grămada de nisip din colțul casei noastre, citind împreună cu copilașii. Eu despre „o posibilă ontologie”, ei răsfoind ceva din „Idei contemporane” în care aveam niște poze. „Bebe” cum spune Vasi.
14 martie 2001
Eu citesc și copiii dorm. Sînt foarte, foarte drăguți!
Aseară venisem tremurînd din baie (se lăsase frigul, începuse să plouă), m-am așezat în pat și m-am acoperit cu sacul de dormit, dîrdîind. Maria a venit lîngă mine, drăguța, să mă încălzească. Apoi a venit și Vasi, sărind pe paturi. Stătea între noi, zîmbitor. Mă încălzeam cu pisicuții mei. Ei mă mîngîiau pe păr și mă sărutau pe obraz. Apoi „maami” – Maria, privindu-mă cu drag. Vasi mă bate pe umăr cald-prietenos-liniștitor și apoi mă îmbrățișaează.
De dimineață, cînd plîngea Marian, îl liniștea la fel, îmbrățișîndu-l: „Gata, Gata..”.
Apoi, trezit din somn cu noaptea-ncap, îmi cere „Pa! Pa! Pa!” arătîndu-mi geaca lui în cuier. Apoi, „Body-body” – mîngâindu-se pe burtică și unduindu-se tot.
Aseară venisem tremurînd din baie (se lăsase frigul, începuse să plouă), m-am așezat în pat și m-am acoperit cu sacul de dormit, dîrdîind. Maria a venit lîngă mine, drăguța, să mă încălzească. Apoi a venit și Vasi, sărind pe paturi. Stătea între noi, zîmbitor. Mă încălzeam cu pisicuții mei. Ei mă mîngîiau pe păr și mă sărutau pe obraz. Apoi „maami” – Maria, privindu-mă cu drag. Vasi mă bate pe umăr cald-prietenos-liniștitor și apoi mă îmbrățișaează.
De dimineață, cînd plîngea Marian, îl liniștea la fel, îmbrățișîndu-l: „Gata, Gata..”.
Apoi, trezit din somn cu noaptea-ncap, îmi cere „Pa! Pa! Pa!” arătîndu-mi geaca lui în cuier. Apoi, „Body-body” – mîngâindu-se pe burtică și unduindu-se tot.
15 martie
Ne-am mutat din nou. De data asta la etaj. Rezistența mea descrește pe zi ce trece.
În schimb, copiilor le place debandada. Fiindcă se bucură pur și simplu de orice!
Astăzi am efectuat mutarea singură, iar ei au stat foarte cuminți și jucăuși pînă cînd am terminat. În cameră.
Să am grijă de copii este într-adevăr singurul lucru cu sens.
În schimb, copiilor le place debandada. Fiindcă se bucură pur și simplu de orice!
Astăzi am efectuat mutarea singură, iar ei au stat foarte cuminți și jucăuși pînă cînd am terminat. În cameră.
Să am grijă de copii este într-adevăr singurul lucru cu sens.
16 martie
Astăzi Florin s-a sfătuit cu mine unde să amplasăm WC-ul de afară. M-am simțit onorată și importantă pentru că mi-a cerut părerea
Ce gălăgie infernală face femeia asta, patroana laboratorului, prin pod!
Ce gălăgie infernală face femeia asta, patroana laboratorului, prin pod!
17 martie
Copilașii în seara asta au stat foarte cuminți la slujba de la 19.00, la Priveghi, mai bine de o jumătate de oră. Acum, înainte de culcare, Măriuca își făcea rugăciunile în patul ei. Și cînd am întors capul spre patul lui Vasi, se ridicase și el, semiadormit, în genunchi, cu pălmițele lipite, moale, luminos, zîmbitor, și se închina: pe umeri, pe față.
Asta se numește bun simț. Știe că trebuie să stea cuviincios la rugăciune.
Azi am stat aproape toată ziua pe-afară.
Și la masă sunt foarte cuminți și zîmbitori.
Toate măicuțele îi iubesc. În primul rînd, blîndele maici Magdalena și Iustina, surori.
Maica Ioana cea tînără ne-a „amenințat” că o să-l fure pe Vasi într-o noapte.
Maica Arghira cea veselă îi pupă și îi ia în brațe tot timpul pe copii.
Măicuțele cîntă îngerește în timpul slujbei și sunt ca niște prințese în portul lor auster și elegant.
Asta se numește bun simț. Știe că trebuie să stea cuviincios la rugăciune.
Azi am stat aproape toată ziua pe-afară.
Și la masă sunt foarte cuminți și zîmbitori.
Toate măicuțele îi iubesc. În primul rînd, blîndele maici Magdalena și Iustina, surori.
Maica Ioana cea tînără ne-a „amenințat” că o să-l fure pe Vasi într-o noapte.
Maica Arghira cea veselă îi pupă și îi ia în brațe tot timpul pe copii.
Măicuțele cîntă îngerește în timpul slujbei și sunt ca niște prințese în portul lor auster și elegant.
luni, 28 ianuarie 2019
joi, 10 ianuarie 2019
De la Tîrgul de carte
…Iar la Piaţa Presei Libere, la 17.30, clasa cititoare lua cu asalt tramvaiul 41 de la capăt.
Ci eu rămîn cu tine, în cîteva cuvinte.
Ci eu rămîn cu tine, în cîteva cuvinte.
Ore pe drum
Mergînd cu troleibuzul între Romană și Lucrețiu Pătrășcanu trec prin multe locuri încă demne de fi sorbite din priviri și văd cum timpul se măsoară în spațiu, cum tocmai în „obiectivitatea” asta se află relativitatea lui: depinde cum îl parcurgi, în ce viteză. Dar asta îmi permite să retrăiesc un timp subiectiv absolut (fiindcă mai există spațiile în care s-a petrecut; aici, locul unei foste cabine telefonice, pe Dacia), un timp ce nu mai poate fi micșorat sau mărit de viteza de deplasare fizică. Relativitatea din percepția fizică de-atunci devine acum un absolut fiindcă îmi este accesibil numai cu sufletul, iar nu cu un autobuz numit aspirație, un troleibuz numit ideal sau un tramvai numit dorință
...Mieroşi
cu ceea ce s-a impus printr-o autoritate de dânşii inventată şi ignoranţi, dispreţuitori, răuvoitori faţă de valorile pe care nu pot sau refuză să le ia în seamă fiindcă nu aduc nici-un profit vizibil aici, doritori să facă şi să desfacă ierarhii construite în timpul de graţie al istoriei, declamatori ai penuriei sufleteşti cu obsesii promiscue şi obscene pe buze, acuzatori ai ordinii mintale şi promotori ai haosului şi minimalismelor de tot felul......şi ce bine-mi pare că nu mai ţin minte pe cine eram atât de supărată când notam astea 
miercuri, 9 ianuarie 2019
Trebuie
să ne bucurăm totuşi de acest timp atît de
contradictoriu în care trăim.
Am descoperit însă: dacă ţii degetele în urechi se aude
numai trilul păsărelelor; dacă reuşeşti să desluşeşti cerul se vede numai
zborul. Dacă nu înţelegi textul, rămîne numai cuvîntul.
joi, 20 decembrie 2018
Revin cu o plăcintă
Cu gem de piersici (nu fiindcă mi-aş fi propus; dar asta a ieşit din feliile păstrate cu grijă, cînd m-am apucat să le călesc la foc mic). Tot
aşa, în ideea de a mai face
loc în congelator :)
Mîncăriță pentru păpuşi
Din
cubulețe de dovlecei, cu țelină şi
valeriană (scoase din congelator pentru a face loc unor provizii nevegetale), cu
sare, ulei şi lămîie. Cu
un pic de ceapă şi usturoi, va deveni plină de principii hrănitoare şi tămăduitoare.
vineri, 7 septembrie 2018
Din CAIETUL DE FĂCUT AVIOANE regăsit.
Să zicem că am fost aproape două luni în căutarea CAIETULUI DE FĂCUT AVIOANE pierdut. De azi revine timid, din cînd în cînd, CAIETULUI DE FĂCUT AVIOANE regăsit. Voi ştiţi cît de greu se face un avion de hîrtie? :) :
A folosi cuvinte al căror înţels nu îl ştii, este ca şi cum ai trăi încă de pe acum pe lumea cealaltă.
Să rosteşti cuvinte pe acre nu le cunoşti, înseamnă să exişti într-o altă lume.
Sufletul meu e încărcat de daruri
de ce îmi plînge totuşi
sufletul de sărăcie…
de ce îmi plînge totuşi
sufletul de sărăcie…
duminică, 2 septembrie 2018
Cînd crezi că totul ţi se cuvine
Astăzi am auzit o mare prostie „citată” într-un film românesc realizat la puţin timp după 1989 (juca în el şi regretatul Dinu Mananolache) care m-a întristat prin evocarea atmosferei de prostie snoabă şi kitsch ce cotropiseră societatea în acei ani: „Iubirea nu este calitatea celui care iubeşte, ci meritul celui care este iubit”.
Chiar dacă autorul aforismului nu este probabil decît un nefericit cu probleme de supradimensionare a ego-ului şi penibile vanităţi de vedetuţă, formula (vrînd-nevrînd) are atingere cu păguboasa ideologie a absenţei ideii dezinteresate a datoriei şi recunoştinţei, secondate de inventarea altor şi altor drepturi şi a cererii nesfîrşite de recunoaştere a acestora. Care transformă treptat societatea într-o adunătură de monştri egoişti, suficienţi şi superficiali, cărora nu le mai ajung drepturile „clasice” şi legitime ce au făcut obiectul revoluţiilor din secolele XIX şi XX.
Chiar dacă autorul aforismului nu este probabil decît un nefericit cu probleme de supradimensionare a ego-ului şi penibile vanităţi de vedetuţă, formula (vrînd-nevrînd) are atingere cu păguboasa ideologie a absenţei ideii dezinteresate a datoriei şi recunoştinţei, secondate de inventarea altor şi altor drepturi şi a cererii nesfîrşite de recunoaştere a acestora. Care transformă treptat societatea într-o adunătură de monştri egoişti, suficienţi şi superficiali, cărora nu le mai ajung drepturile „clasice” şi legitime ce au făcut obiectul revoluţiilor din secolele XIX şi XX.
miercuri, 29 august 2018
"Filosofeme"
Aşa cum e el, şi oricît de greu ne-am înţelege în ultima vreme, acest corp este o casă şi este mult mai bun pentru mine decît Farmacia Inimii.
Aşa cum e ea, aceasta este o viaţă şi este mult mai bună decît moartea.
Aşa cum e ea, aceasta este o viaţă şi este mult mai bună decît moartea.
vineri, 27 aprilie 2018
Un fel de nor
DINTR-UN CAIET DE FĂCUT AVIOANE
(MANUSCRIPTA VOLANT)
(MANUSCRIPTA VOLANT)
PAGINA DE GARDĂ
nu-mi amintesc din cărţile frumoase
decît destrămarea şi dorinţa de-a fi din nou împreună cu mine
... să fumezi...să dormi...
vezi sînt liberă
o carte de versuri şi o frunză de laur
mă pot plînge în libertate
la o masă El, Jean Arthur şi neapărat Emily
vezi poezia pe care au scris-o
noaptea şi foşnetul lor împreună;
adun aerul şi apa după ce am fost pămîntul
cu independenţa şi imponderabilitatea
participăm la risipire
într-o strigare într-o nostalgie într-o neurastenie
o adevărată îmbrăţişare şi o istorie
dincolo de templu − un nume uitat
un nume cu sens în trecutul ce nu poate invoca mîntuirea;
declin enunţuri aţintite-asupra mea;
libertatea mea se reduce la libertatea mea;
nu vreau să fie;
decît destrămarea şi dorinţa de-a fi din nou împreună cu mine
... să fumezi...să dormi...
vezi sînt liberă
o carte de versuri şi o frunză de laur
mă pot plînge în libertate
la o masă El, Jean Arthur şi neapărat Emily
vezi poezia pe care au scris-o
noaptea şi foşnetul lor împreună;
adun aerul şi apa după ce am fost pămîntul
cu independenţa şi imponderabilitatea
participăm la risipire
într-o strigare într-o nostalgie într-o neurastenie
o adevărată îmbrăţişare şi o istorie
dincolo de templu − un nume uitat
un nume cu sens în trecutul ce nu poate invoca mîntuirea;
declin enunţuri aţintite-asupra mea;
libertatea mea se reduce la libertatea mea;
nu vreau să fie;
poate nu vreau să fii;
de fapt nu vreau;
dar ştiam deja să aştept
atît de perfect
pe cît aş fi vrut
de fapt nu vreau;
dar ştiam deja să aştept
atît de perfect
pe cît aş fi vrut
Cred că se lipeşte bine la aripa dreaptă
a CAIETULUI DE FĂCUT AVIOANE
(MANUSCRIPTA VOLANT)
(MANUSCRIPTA VOLANT)
CALE
e despărţită de chipuri chipuri chipuri
de ape
e ora la care
îşi scoate caietele de greacă veche la plimbare
un lac era pe partea dreaptă
îl tulbur ca şi cum aş vrea să nu-l respir
în stînga am inima mă cuprinde
tandru tandru tandru fără să ştie
şi fără să ceară altă tandreţe
eu tresar ce citesc
cum se face cum se vede cum trece
de la o pagină la asta marea
şi-apoi nenumărate rîuri foşnesc chipul tău
prin ceaţa lungilor ore;
cînd vorbeşti te înflăcărezi;
şi busuiocul înfloreşte alb;
iubitul meu Lewis Carroll
apele în care-ncep eu să intru
nu-mi spun cît trebuie să mă înec
şi nu mă-ntreabă dacă te-ascult sau nu
de ape
e ora la care
îşi scoate caietele de greacă veche la plimbare
un lac era pe partea dreaptă
îl tulbur ca şi cum aş vrea să nu-l respir
în stînga am inima mă cuprinde
tandru tandru tandru fără să ştie
şi fără să ceară altă tandreţe
eu tresar ce citesc
cum se face cum se vede cum trece
de la o pagină la asta marea
şi-apoi nenumărate rîuri foşnesc chipul tău
prin ceaţa lungilor ore;
cînd vorbeşti te înflăcărezi;
şi busuiocul înfloreşte alb;
iubitul meu Lewis Carroll
apele în care-ncep eu să intru
nu-mi spun cît trebuie să mă înec
şi nu mă-ntreabă dacă te-ascult sau nu
DINTR-UN CAIE DE FĂCUT AVIOANE (MANUSCRIPTA VOLANT)
- numai tu ai putea înţelege
sensul acestei fotografii
în care eu sînt dincolo
în care eu sînt dincolo
* hermeneutica cioburilor
* pietre care cerşeau etc. etc.
* pietre care cerşeau etc. etc.
3 Poezii (?)
Cum creşte ziua începînd de dimineaţă
cum se dilată, se dilată pînă la prînz
cînd ajunge la circumferinţa maximă se pîlniază
se alungeşte apoi
apoi cum descreşte, cam aşa, se subţiază, pînă cînd
nu mai e,
cum moare ziua în noapte
topită, revărsată, cum apune
cam aşa
cum se dilată, se dilată pînă la prînz
cînd ajunge la circumferinţa maximă se pîlniază
se alungeşte apoi
apoi cum descreşte, cam aşa, se subţiază, pînă cînd
nu mai e,
cum moare ziua în noapte
topită, revărsată, cum apune
cam aşa
-=/({[ ]}/=- (nu am paint, iar din tastaură nu-mi iese o elipsă storşită)
O zi din viaţa mea
o zi ca un balon fără contur
deşi o zi sferică
ţinînd cont de rotunjimea faptelor
şi de faptul că am învăţat să privesc prin struguri
să caut în profunzimea lor apusă la rîndu-i...
o zi ca un balon fără contur
deşi o zi sferică
ţinînd cont de rotunjimea faptelor
şi de faptul că am învăţat să privesc prin struguri
să caut în profunzimea lor apusă la rîndu-i...
O zi din viaţa mea împlinirea soarele fibrele
deşi o zi plăpîndă ţinînd cont de atomii de foc
ce-i mistuiau esenţa
deşi o zi plină (rotundă, cum spuneam) ţinînd cont
de Polul Nord şi de Polul Sud şi de Ecuator
ţinînd cont că trece prin toate pînă cînd să ajungă în viaţa
mea, pînă cînd să ia viaţă de la mine, din fiinţa mea
deşi o zi turtită la ambele capete (deşi prelungită în noapte)
deşi o zi ca o elipsă, mai degrabă lunguiaţă, alungită la
ambele capete, deşi o zi beată de soare, îmbătată, somnolent
deşi o zi trează la timpul ei, cotcodăcind aievea
deşi o zi fără forţă, deşi o zi plină de puteri miraculoase
faţă de mine o zi ce mă determină să mă trezesc din somn
o zi ce mă poate trezi din somn, o zi ce îmi poate cunoaşte gîndurile
pentru că îmi cere să le scriu, şi eu, iată, la scris!
o zi ce mă face să visez şi să acţionez (în acelaşi timp
şi sub acelaşi raport) o zi fără prejudecăţi
deşi o zi clasică în felul ei deşi o zi postmodernă
deşi o zi tradiţionalistă deşi o zi despre care poţi
spune orice la urma urmei
fără să pierzi fără să cîştigi
fără să ţi-o aminteşti fără s-o uiţi
deşi... fără să o reţii fără să o ţii mine
deşi o zi plăpîndă ţinînd cont de atomii de foc
ce-i mistuiau esenţa
deşi o zi plină (rotundă, cum spuneam) ţinînd cont
de Polul Nord şi de Polul Sud şi de Ecuator
ţinînd cont că trece prin toate pînă cînd să ajungă în viaţa
mea, pînă cînd să ia viaţă de la mine, din fiinţa mea
deşi o zi turtită la ambele capete (deşi prelungită în noapte)
deşi o zi ca o elipsă, mai degrabă lunguiaţă, alungită la
ambele capete, deşi o zi beată de soare, îmbătată, somnolent
deşi o zi trează la timpul ei, cotcodăcind aievea
deşi o zi fără forţă, deşi o zi plină de puteri miraculoase
faţă de mine o zi ce mă determină să mă trezesc din somn
o zi ce mă poate trezi din somn, o zi ce îmi poate cunoaşte gîndurile
pentru că îmi cere să le scriu, şi eu, iată, la scris!
o zi ce mă face să visez şi să acţionez (în acelaşi timp
şi sub acelaşi raport) o zi fără prejudecăţi
deşi o zi clasică în felul ei deşi o zi postmodernă
deşi o zi tradiţionalistă deşi o zi despre care poţi
spune orice la urma urmei
fără să pierzi fără să cîştigi
fără să ţi-o aminteşti fără s-o uiţi
deşi... fără să o reţii fără să o ţii mine
Abonați-vă la:
Postări (Atom)