În această lună, în ziua a douăzeci şi şaptea, pomenirea Sfântului
Marelui Mucenic Nestor.
Acesta fiind tânăr
şi foarte frumos, era cunoscut Marelui Mucenic Dimitrie; şi alergând la locul
unde se afla Sfântul Dimitrie în pază, a căzut la picioarele lui şi a zis: „Robul
lui Dumnezeu, vreau să mă lupt cu Lie: roagă-te pentru mine, chemând numele lui
Hristos”. Iar sfântul însemnându-l cu semnul cinstitei Cruci, i-a zis: „Şi pe
Lie vei birui şi pentru Hristos vei mărturisi”. Deci mergand la locul de luptă,
privindu-l Maximian, a zis: „Dumnezeului lui Dimitrie ajută-mi” şi apucându-se
cu acel grozav ucigaş Lie, şi lovindu-l lovitură de moarte tocmai în inimă, l-a
omorât. Iar împăratul s-a tulburat la suflet şi îndată a poruncit de a omorât
pe Sfântul Dimitrie cu suliţele, ca pe un pricinuitor al junghierii lui Lie; şi
pe Sfântul Nestor a poruncit de l-au omorât cu sabia lui.
Tot în această zi, Sfintele Muceniţe Capitolina şi
Erotiiada.
Tot în această zi, cel dintre sfinţi Părintele nostru
Chiriac, patriarhul Constantinopolului.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Procla, soţia Pilat.
Tot în această zi, se prăznuieşte în România,
Preacuviosul Părintele nostru Dimitrie cel nou de la Basarabi.
Acest cuvios
Părinte a fost pe vremea evlavioşilor împăraţi bulgari, dintr-un sat din
Bulgaria ce se chema Basarabi, de pe marginea apei Lomului; şi întâi a fost păzitor
de vite la numitul sat, apoi văzând că toate ale lumii sunt trecatoare, a ieşit
din satul acela şi s-a dus într-o peşteră ce era aproape de Basarabi şi s-a făcut
călugăr la o mânăstire ce era înăuntrul peşterii. Şi cine poate spune luptele
ce a suferit? Postul, rugăciunea şi privegherile ce făcea! încât şi de harul
facerii de minuni s-a învrednicit; încă şi vremea ieşsirii sufletului său din
trup a cunoscut-o, pentru care intrând în mijlocul a două pietre, aşa şi-a dat
prealuminatul său suflet în mâna lui Dumnezeu..........................................................................................................................................
Iar în anii 1769 şi
1774 fiind război între împărăţia Rusiei şi între Poarta Otomană şi cuprinzând
muscalii amândoua ţările acestea şi trecând generalul Petru Salticov Dunărea, şi
dând război Rusciucului, a călcat şi satul Basarabi, unde se aflau moaştele sfântului
pe care luându-le mai susnumitul general, vrea să le trimită în Rusia. Iar un
evlavios creştin anume Hagi Dimitrie, întâmplându-se într-acea vreme lângă
general, a căzut la dânsul cu rugăminte, ca să nu înstrăineze sfintele moaşte, ci
să le dăruiasca ţării ca răsplata pentru prăzile şi jafurile care au pătimit
din pricina războiului şi să o mângâie cu acest dar al sfintelor moaşte; şi
plecându-se generalul, le-a dăruit ţării. Pe care primindu-le cu mare cinste şi
evlavie tot poporul, le-au aşezat în biserica cea mare a sfintei Mitropolii a
Ungrovlahiei, în zilele preasfinţitului mitropolit al ţării Chir Grigorie. Şi îndată
a simţit tot poporul ocrotirea şi pătimirea sfântului; că nu numai războiul dintre
muscali şi dintre turci l-a încetat, ci şi boala ciumei cea înfricoşătoare a
contenit-o. Şi mult ajutor şi mare folos câştigă, toţi cei ce cu credinţă năzuiesc
către sfântul pentru ale cărui rugăciuni Dumnezeule miluieşte-ne şi ne mântuieşte
pe noi pe toţi, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
.jpg)
.jpg)