Hristos a înviat!

Bună vreme este astăzi ca noi toţi să strigăm cuvîntul zis de Fericitul David: „Cine va grăi puterile Domnului, auzite va face toate laudele Lui”(Psalm 105:2). Căci iată ne-a venit praznicul cel dorit şi mântuitor: ziua învierii Domnului nostru Iisus Hristos, pricina păcii, izvodirea împăcării, surparea războiului, stricarea morţii, biruirea diavolului. Astăzi, oamneii s-au amestecat cu îngerii, şi de aici cei infăşuraţi cu trup înalţă cîntările de laudă împreună cu Puterile cele fără de trupuri.

Astăzi, se strică tirania diavolului! Astăzi, legăturile morţii s-au dezlegat şi biruinţa iadului s-a pierdut! Astăzi, bună vreme este să zicem şi acel glas proorocesc: „Unde-ţi este, moarte, boldul tău? Unde-ţi este, iadule, biruinţa ta?” (Osie 13:14; 1 Corinteni 15:55,56). Astăzi, Stăpînul nostru Hristos a zdrobit uşile cele de aramă [ale iadului] şi a pierdut însăşi faţa morţii. Şi ce zic “faţa”? A schimbat însăşi numirea ei! Pentru că nu se mai numeşte “moarte”, ci “adormire” şi “somn”. (…)

Şi nu numai “moarte” se numea despărţirea sufletului de trup, ci şi “iad”. Căci ascultă-l pe Patriarhul Iacov zicînd : “Veţi pogorî bătrîneţele mele cu întristare în iad" (Facerea 37 :35). Şi pe proorocul, iarăşi: "Deschisu-şi-a iadul gura sa"(Isaia 5 :14). Şi iarăşi pe alt prooroc, zicînd : "Mă va izbăvi pe mine din iadul cel mai de jos"(Psalmul 85 :13). Şi mutarea de aici se numeşte "moarte" şi "iad" în multe locuri din Scriptura cea Veche.

Iar după ce Iisus Hristos Dumnezeul nostru S-a adus jertfă şi isprăvile învierii au sporit şi au ridicat numirile acestea, Stăpînul cel iubitor de oameni a adus în viaţa noastră şi petrecere nouă şi străină. De acum, în loc de "moarte", mutarea de aici se zice "adormire" şi "somn". Şi de unde este arătată aceasta? Ascultă-L pe însuşi Hristos zicînd: "Lazăr, prietenul nostru, a adormit. Ci merg să-l deştept pe el." (Ioan 11 :11). Căci, aşa cum cu lesnire ne este nouă a-l deştepta şi a-l scula pe cel ce doarme, tot astfel Îi este şi Stăpînului nostru celui de obşte a-i învia pe cei morţi. Şi, de vreme ce cuvîntul zis de dînsul era nou şi străin, nici ucenicii nu l-au înţeles pînă cînd, pogorîndu-Se pentru neputinţa lor, l-a zis mai arătat. Încă şi Fericitul Pavel, dascălul lumii, scriind Tesalonicenilor, zice: "Nu voiesc a nu şti voi pentru cei adormiţi, ca să nu vă întristaţi ca şi ceilalţi, care n-au nădejde."(1 Tesaloniceni 4 :13). Şi iarăşi, în altă parte : "Şi atunci, cei ce au adormit întru Hristos au pierit"(1 Corinteni 15 :18). Şi iarăşi : "Noi, cei vii care vom fi rămaşi întru venirea Domnului, nu-i vom întrece pe cei adormiţi"(1 Tesaloniceni 4 :15). Şi, în alt loc, iarăşi: "Căci, dacă credem că Iisus a murit şi a înviat, aşa şi Dumnezeu pe cei adormiţi îi va aduce împreună cu El."(1 Tesaloniceni 4 :14). (…)

Deci cine va grăi puterile Domnului, cine va face auzite toate laudele Lui? Din moarte, ne-am făcut nemuritori; din cădere, ne-am sculat; din biruire, ne-am făcut biruitori!

Acestea sînt isprăvile crucii, acestea sînt prea-mare dovadă a învierii. Astăzi, îngerii saltă şi toate Puterile cereşti se bucură împreună de mîntuirea întregului neam al oamenilor. Căci, dacă se face bucurie în cer şi pe pămînt pentru un singur păcătos ce se pocăieşte, cu mult mai vîrtos pentru mîntuirea lumii. Astăzi, slobozind firea omenească din tirania diavolului, Hristos a întors-o către bunul neam dintîi. (…)

Astăzi, este bucurie şi veselie duhovnicească pretutindeni prin lume. Astăzi şi gloatele îngerilor, şi ceata tuturor Puterilor celor de sus se bucură pentru mîntuirea oamenilor. Deci ia aminte, iubite, mărimea bucuriei: căci şi Puterile cele de sus prăznuiesc împreună cu noi, fiindcă împreună se bucură de bunătăţile noastre. Căci, deşi al nostru este darul de la Stăpînul, totuşi dulceaţa şi veselia este şi a acelora. Pentru aceasta, ele nu se ruşinează a prăznui împreună cu noi. Şi ce zic că nu se ruşinează a prăznui împreună cu noi cei împreună-robi? Însuşi Stăpînul lor şi al nostru nu Se ruşinează a prăznui împreună cu noi! Şi ce am zis că nu Se ruşinează? Încă pofteşte a prăznui împreună cu noi. De unde este arătată aceasta? Auzi-L pe Dînsul zicînd: "Cu poftă am poftit a mînca cu voi Pasha aceasta." (Luca 22 :15). Şi, dacă a poftit să mănînce împreună cu noi Pasha, apoi cu adevărat a poftit şi a prăznui împreună. (…)

Şi nu numai din pricina aceasta, ci şi dintru altele, multe feluri de mîhniri se nasc celor ce se îndeletnicesc întru praznicele lumeşti. Căci, tot aşa, acolo săracul se află întru mîhnire şi bogatul întru strălucire nu doar pentru masă şi pentru îndestularea bucatelor, ci şi pentru hainele cele strălucite. Fiindcă ceea ce pătimesc pentru masă, aceasta rabdă şi pentru haine. Căci, cînd îl va vedea pe bogat îmbrăcat cu haină mai scumpă, săracul s-a rănit de durere, s-a ticăloşit pe sine, cu nenumărate cuvinte s-a blestemat. Iar aici s-a ridicat din mijloc şi mîhnirea aceasta, căci o haină este la toţi, adică îmbrăcămintea cea mîntuitoare. Şi strigă Pavel, zicînd: "Cîţi în Hristos v-aţi botezat, întru Hristos v-aţi îmbrăcat." (Galateni 3 :27).

Deci mă rog să nu ruşinăm un praznic ca acesta, ci să luăm întru noi cuget vrednic de cele dăruite nouă de la darul lui Hristos. Să nu ne dăm pe noi înşine la beţie şi la lăcomia pîntecelui! Cin- luînd în minte marea dăruire a Stăpînului nostru şi că asemenea i-a cinstit pe bogaţi şi pe săraci, pe robi şi pe slobozi, şi spre toţi a vărsat dăruirea- să răsplătim Făcătorului de bine pentru dragostea Lui către noi. Iar răsplătire îndestulată este petrecerea cea plăcută şi suflet treaz şi deşteptat. Praznicul şi sărbătoarea aceasta nu are trebuinţă de bani, nici de cheltuială, ci doar de voire şi de cuget curat. Nimic trupesc nu se poate cîştiga de aici, ci pe toate duhovniceşti : ascultare a cuvintelor dumnezeieşti, rugăciuni ale Părinţilor, blagoslovenii ale preoţilor şi împărtăşirea dumnezeieştilor şi negrăitelor Taine; pace şi unire la un cuget şi daruri duhovniceşti şi vrednice de dărnicia Celui ce dăruieşte. (…)

Deci să nu fim necunoscători şi nemulţumitori către Făcătorul de bine cel atît de mare, nici să nu ne facem mai trîndavi pentru că postul a trecut. Ci acum să facem mai multă purtare de grijă pentru suflet decît înainte. Ca nu cumva, îngrăşîndu-se trupul, sufletul să se facă mai neputincios. Ca nu cumva, purtînd frică de rob, să ne lenevim despre stăpînul. (…)

Dacă ne vom aşeza întru o obişnuinţă ca aceasta dintru început, umblînd cu calea de aici, atunci vom săvîrşi cu lesnire toată fapta bună, neavînd trebuinţă de multă osteneală, şi mult ajutor de sus vom trage spre noi, căci aşa vom putea trece cu întemeiere şi peste valurile vieţii acesteia de acum şi, aşezîndu-ne mai înalţi decît cursele diavolului, să dobîndim bunătăţile cele veşnice: cu darul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos. Căruia, împreună şi Tatălui şi Sfîntului Duh, I se cuvine slavă, stăpînire şi cinste ; acum, şi de-apururea şi în vecii vecilor! Amin !

Al celui întru Sfinţi Părintelui nostru Ioan Gură de Aur cuvînt la sfînta şi prea-luminata Înviere a Domnului nostru Iisus Hristos, în Sfinţii Părinţi despre moartea şi învierea Domnului/ Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Teofilactal Bulgariei, Sf. Epifanie al Chiprului, Sf. Grigorie al Nissei, Ediţie îngrijită de Florin Stuparu, Tipărită cu binecuvîntarea Preasfinţitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, Bucureşti: Editura Σοφία; Alexandria: Cartea Ortodoxă, 2008, pp.329-338.