de Valeriu Gafencu
Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie
Frumoasă ca un crin din Paradis.
Potirul florii e mereu deschis
Şi-i plin de lacrimi şi cu apă vie;
Potirul florii e o-mpărăţie.
Când răii mă defaimă şi mă-njură
Şi-n clocot de mânie ura-şi varsă,
Potirul lacrimilor se revarsă
Şi-mi primeneşte sufletul de zgură;
Atunci Isus de mine mult se-ndură.
Sub crucea grea ce mă apasă sânger,
Cu trupu-ncovoiat de neputinţă,
Din când în când, din cer coboar-un înger
Şi sufletul mi-l umple de credinţă;
M-apropii, tot mai mult, de biruinţă!
...
Testamentul acesta frumos înfăşurat şi legat cu o panglică verde crud îl transmit şi eu mai departe, fiindu-mi graţios dăruit după ce am ieşit miercuri seara de la un eveniment a cărui emoţie îmi este încă vie:
TESTAMENT© Povestea de dragoste întru Hristos a neamului ...
clubuldepresatransatlantic.wordpress.com/.../testament-povestea-de-d.
Spectacolul-recital 'Testament', in premiera la Teatrul de pe Lipscani ...
www.hotnews.ro/stiri-cultura-11873376-spectacolul-recital-39-testam...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu