să fii de acord
că
acum câţiva ani
aveam câţiva ani
şi stăteam cu ei
la fereastră
cam aşa ceva azi
cu genuncii la
gură şi cu palmele lipite de geam
şi nu vedeam că
oamenii
îşi ţin frunţile
încruntate
deformaţi de sus
în jos ca o prăjitură
cu foi pufoase şi
cremă dulce la mijloc
şi parcă
de-atunci îmi părea rău
de-atunci îmi venea să-i strig
înainte de-a mă
îndepărta
de ziua în care
am deschis cutia de scrisori purpurie
să fii de acord să
nu-mi imaginez
şi să nu simt
şi eu să nu am
niciodată
treizeci de ani
şi-atunci tu
împreună cu bunicii, unchii şi tata
îmi veţi fi
iarăşi contemporani
eu nu voi mai
nota în jurnal
ameţelile tale şi
înfrângerile mele
voi consemna
numai sunetele moi
şi cuvintele
apropiate ale copiilor
voi aştepta cu sfinţenie
să ating
munţii tăi
podişurile tale vrăjite
te voi privi şi
te voi asculta
fără să descompun atâtea ore în care
am fi putut sta îmbrăţişaţi
ora asta prin care pot intra şi ieşi
acum câţiva ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu