Proaspăt stingher

dacă n-am să mai ştiu cum te cheamă

am să ştiu cine eşti

fiindcă-mi scrii cu încăpăţânare acelaşi imposibil poem

ca o nouă formă de pustiire

viaţa trăită în nisipurile mişcătoare ale creierului

nu ne-a pregătit îndeajuns pentru această
pâine sfărâmicioasă

am aranjat paturile, canapelele, scaunele

cum am putut eu mai bine

poate vii şi te odihneşti

nouă nu ne este frică de tine

poate ieşi din ascunzătoare

ne săruţi şi ne spui

gata, joaca s-a încheiat

iertaţi-mă pentru gluma proastă

poate eroziunile minţii arzând

sunt provizii pentru duhul tău real

din care numele îşi consumă efectul