marți, 31 decembrie 2013
vineri, 27 decembrie 2013
Profil
«(...) Stéphane (...)
ne dis rien. (...) Nous n’avons plus longtemps à rester ensemble. Laisse-moi
seulement te regarder...»
(Mircea Eliade, Fôret
interdite)
joi, 26 decembrie 2013
marți, 10 decembrie 2013
Rugăciune pentru ziua de marţi
O, Doamne şi Dumnezeul meu! astăzi
vin cu adîncă smerenie înaintea feţei Tale celei sfinte şi-mi mărturisesc
nevrednicia şi neputinţa mea cea mare. O, izvor dulce şi Noianul milei! Mă rog Ţie
să deschizi stavilele cerului şi să reverşi peste mine bunătăţile milostivirii
Tale, pentru ca să se lumineze sufletul meu de întunericul păcatelor ce am
săvîrşit şi să mă învrednicesc de pocăinţă adevărată şi deplină.
La aceasta îţi cer ajutorul
şi aduc mijlocitor pe Înainte-Mergătorul Ioan să Te roage să-mi dai darul
acesta. Mă închin şi strig din adîncul inimii mele către el: O, Învăţătorule al
pocăinţei şi făclie luminată a Soarelui celui de taină, Hristos Dumnezeu! Primeşte
smerita mea rugăciune, o mărite Proorocule! Tu care eşti mai mare decât toţi
proorocii, precum Fiul lui Dumnezu te-a numit în Evanghelie, tu care ai arătat
pe stăpînul Hristos poporului, tu care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut
cerurile deschizîndu-se, tu carea ai auzit glasul cel părintesc şi ai văzut pe
Duhul Sfînt pogorăndu-se peste Dînsul ca un porumbel! Ascultă acum cererea mea,
aprinde făclia nevrednicului meu suflet şi mă luminează cu darul tău, pentru că
eu sunt cufundat în gîndurile mele cele pămînteşti, fără de a gîndi vreodată la
cele cereşti.
Adevărat, eu am întrecut pe
toţi oamenii întru răutăţi şi pururea sînt în tina păcatului. Nu mă sîrguiesc
îndeajuns spre a împlini voia lui Dumnezeu, ci am făcut mereu voia vrăjmaşului
meu, legat şi tras de dînsul cu voia mea fiind. Deci te rog, ajută-mă cu mijlocirea
ta să fiu izbăvit de această moarte a sufletului, tu care stai în cer înaintea
Celui fără de moarte şi veşnicului Judecător, făcîndu-L să se milostivească
asupra mea.
Gîndurile cele rele
alungă-le de la mine şi mă întăreşte pe calea cea bună a lui Dumnezeu.
Învaţă-mă cu darul Tău şi luminează mintea mea spre a urma poruncile Domnului.
Depărtează de la mine toată împotrivirea sufletului, mîntuieşte-mă de veşnica
muncă şi mă învredniceşte împărăţiei cerului întru care te bucuri, pentru ca să
laud şi să măresc numele Tău cel sfînt.
O, Proorocule şi
Botezătorule! Scrie cuvintele acestea ale mele în inima ta şi însemnează ale
tale întru a mea, pentru ca să le ţin minte şi să le păzesc pînă în cea din
urmă clipă a vieţii mele. Rogu-te încă şi pentru cei dragi ai mei, şi pentru
toată lumea, să mijloceşti pentru ca Domnul Dumnezeu să dea creştinilor ajutorul
Său, celor vii şi celor morţi, ca un Preaputernic să le dăruiască toate cele de
cuviinţă şi să-i învrednicească împărăţieie Sale. Amin.
Din Rugăciuni şi învăţături de credinţă ortodoxă, Tipărită prin
străduinţa, cu binecuvîntarea şi precuvîntarea Înalt prea Sfinţitului Dr.
Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei, Editura Mitropoliei Olteniei, 1984, pp.40-42.
Şi cumpărată de tata -comunist
chiar că de omenie- de la Mînăstirea Tismana şi dăruită mie în 1988, vara.
luni, 9 decembrie 2013
De asemenea, colierul albastru
cam atât îmi vine s-adaug acum la
http://www.pravaliaculturala.ro/la-tejghea_2013-12.html
sau poate că şi bucleul era "de la sârbi" ?
fiecare amănunt are istoria lui compusă-descompusă-recompusă din miliarde de poveşti
...
vineri, 6 decembrie 2013
Sfântul Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni
„Deci tânărul cel
îmbunătăţit şi curat, având în sine Duhul lui Dumnezeu, se arăta cu totul
duhovnicesc, arzând cu duhul şi slujind Domnului cu frică, încât nu se vedea la
dânsul nici un fel de nărav tineresc, ci numai obiceiurile omului bătrân,
pentru care tuturor s-a făcut minunat şi slăvit. Căci – aşa cum omul cel
bătrân, dacă are obiceiurile celor tineri, este luat în râs de toţi – tot astfel
şi tânărul, dacă are năravul bărbatului bătrân, se cinsteşte de toţi cu mirare;
pentru că sînt nepotrivite tinereţile pentru bătrâneţe, dar bătrâneţile în
tinereţe sînt cinstite şi frumoase”.
...
„Bucură-te, cel ce
împreună cu îngerii eşti locuitor;
(...)
Bucură-te, că aduci
minuni întru pace;
(...)
Bucură-te,
limpede-cugetare a celor necăjiţi;
(...)
Bucură-te, că în dar
ai luat, în dar împarţi tămăduiri;
(...)
Bucură-te,
îndreptarea celor rătăciţi;
Bucură-te, că alta nu
ştiu să grăiesc, fără numai: Bucură-te!;
(...)
Bucură-te, căci cu
Arhanghelii te veseleşti;
Bucură-te, că fără de
materie, cu Heruvimii, slujeşti Făcătorului;
(...)
Bucură-te,
întunecătorul nedreptăţii;
(...)
Bucură-te, Nicolae,
mare făcătorule de minuni!”
Din Viaţa,
canonul şi acatistul Sfîntului Nicolae, făcătorul de minuni, Ediţie
îngrijită de Florin Stuparu, Bucureşti, Editura Sophia, 2012, pp.9-10; 92; 94;
96; 98; 101; 105; 108.
luni, 25 noiembrie 2013
marți, 19 noiembrie 2013
Despre prietenie ca dragoste
« En l’amitié de quoi je parle [les âmes]
se mêlent et se confondent l’une en l’autre d’un mélange si universel qu’elles
effacent et ne retrouvent plus la couture qui les a jointes. Si on me presse de
dire pourquoi je l’aimas, je sens que cela ne se peut exprimer qu’en répondant :
parce que c’était lui, parce que c’était moi.»
Montaigne, (« lourd de deuil de La Boétie »),
Les Essais, livre I, chap.XXVIII,
apud Paul Ricoeur, Parcours de la
reconnaissance, 2004, p.377.
Vezi şi Despre dragoste ca prietenie
sâmbătă, 16 noiembrie 2013
DINTR-UN ORĂŞEL MEDIEVAL
aleea principală
are la capăt o
umbrelă de soare
care veghează
migrenele Doamne
le-acoperă cu frunze
în dimineaţa
târzie
reacţia necontrolată a castanilor
despre care ea scrie
ARS AMANDI
tu ai şi murit
când ţi-ai dat seama că exişti
mă rugai încet
să-mi amintesc că exişti
eu mă minunam în
taină că nu mai sunt
să-mi amintesc.
GRĂDINA BOTANICĂ
să construieşti o
catedrală
şi arcurile ei să
fie cât se poate
de clare
pe aleea
castanilor
să eviţi orice comparaţie
cu neorânduiala
lucrurilor inutile
de la capătul
aleii
din străinătatea cuvintelor care ne plac
şi nu mai sunt ale noastre
vineri, 15 noiembrie 2013
Solduri de toamnă
Mănuşi cu zale
Zilele astea
Am stat mult în
bucătărie
Pe la aragaz
Pe la chiuvetă
Pe la frigider
Pe masa de disecţie
şi mărunţire
mi-am ciuriuit
efectiv mâinile
pe toată suprafaţa
vezi numai arsuri
tăieturi înţepături
vorba lui Florin
ţie nu-ţi trebuie
cuţite ascuţite în casă
dar îmi trebuie o
pereche
de mănuşi cu zale
când mă lupt
cu hrana zilnică
şi miezonoptică.
Cântecul rochiei în dungi
Cel de mai sus nu a
fost un poem
Cele de-acum sau
cele de-atunci
Cele abia născute
de curând
şi răspândite-n
dreptul ferestrei
cu un fel de
tandreţe de umbră
se-mpachetează-n
haine albe
devenind
intangibile, ideale
că e noapte
şi pe de altă parte
Rămân aici
În dreptul
ferestrei
Frigul şi
întunericul de cealaltă parte
în numele străzilor acoperite de haine albe
oricum m-aş îmbrăca
să-ţi spun ceva
miercuri, 13 noiembrie 2013
joi, 7 noiembrie 2013
L’ai - l’ai
când dezleg vorbele de suportul lor
nu depun nici-un efort
doar puţin atentă trebuie să fiu
pe trecerea de pietoni
de fapt mă ruşinez
dorm pe mine
dar altfel decât Gaston Bachelard
asediat de zgomotele
Parisului
marți, 5 noiembrie 2013
joi, 31 octombrie 2013
Pentru prietenii din public
în septembrie 2010, pe lângă Donul liniştit
în faţa Teatrului Mare din Moscova, în toamna lui 2010
la INION-RAN, în iunie 2013
de la stânga la dreapta: Bogdan -Mihai Popescu, Tatiana Bitkova, Iuriy Ivanovici Igritsky, Artem Alexeevici Halatov, Vlad Tănăsescu, Eu
conversaţie cu Gabriela la Catedrala Iisus Mântuitorul
traversăm puntea acum trei ani şi un pic mai bine
după ce am trecut-o. iunie 2013, cu Gabi şi Vlăduţ
la dezbatere despre "Reformele democratice şi problemele relaţiilor româno-ruse"
LS, Tatiana A. Pokivailova, Gabriela Tănăsescu, Tatiana Bitkova, Bogdan Popescu
la ieşirea din Galeriile Tretiakov, în 2010, cu Gabi Tănăsescu şi Cristian-Ion Popa
în curte la Mânăstirea Nouă a
Mântuitorului (Novospassky )
În biserica Mânăstirii Noi a Mântuitorului
închei cu începutul
marți, 29 octombrie 2013
Pagina de gardă
De la tine învăţ să
aştept.
Sunt liberă
într-o carte de
versuri
în aerul amorţit
te pot plânge în
libertate.
Tu însuţi devii
nerăbdător
la o masă
le citeşti elegia
pe care ţi-au scris-o
fără de cântec
fără de stele pe cer.
Nu-mi amintesc din
cărţile frumoase
decât dorinţa de a
fi fost atunci
împreună.
Să-i întrebăm
de ce nu te-au văzut
aşa cum eşti acum :
Un nume caligrafiat
cu sensul mântuirii.
De la tine învăţ să
uit.
Sunt liberă
să te caut
cu aşteptarea, cu
oboseala, cu înfrigurarea
cu viaţa ce
s-a-ntunecat.
Restul tot e
colorat.
joi, 24 octombrie 2013
Lumina zilei
în sudul gândirii
cresc grădini de portocali
şi eu voi bea cafea
de dragul şi
oroarea zilei de mâine
voi încerca să văd
idei
din dragoste de
ziua de mâine
pantofii lustruiţi
şi celelalte lumini
o neaşteptată
vacanţă în pagini
telefonul va suna
şi mă voi simţi obligată
să văd idei prin
hainele aranjate pe spătarul scaunului
perdelele fericite
sărutându-se cu aerul
apoi între ele
două câte două
faldurile
marți, 22 octombrie 2013
My Wall
trec de la fereastră la spargerea zidului
dintre tine şi tata
un castan adoarme
pe crengi
o femeie-i mătură frunzele
inimile voastre s-au
oprit
la lumina zilei de
august
ştiu că e curată nebunie
nu vreau să ştiu
unde voi fi înmormântat
dacă aş prefera vreun cimitir
ar fi cel din Severin
primul cimitir de oraş
pe care l-am văzut
îmi plăcea fiindcă era circulat, aerisit, la stradă
mergeam prin el spre liceu
în 1957 liceul mi s-a anulat
vreau să mă înmormântez pe deal
şi să vă privesc cu toată curiozitatea de acolo
scuzaţi-mă că vă-ntreb:
de ce sunteţi atât de nefericiţi?
luni, 21 octombrie 2013
În sfârşit,
fără să vrei ca muzica aceasta
să acopere strigătul de durere
fără să tresari sau să ameţeşti
fără să fugi
fără dorinţa de umilinţă şi de iertare în van
în sfârşit, ca durerea neauzită să fie uitată
în veşnicie, în sfârşit, în oglindă mai încap un culoar
şi la capătul lui o culoare care cuprinde toate beculeţele
din pomul de Crăciun o vacanţă şi un orar neaşteptat
în sfârşit, nu toată lumea este prezentă în oglindă
în sfârşit, un timid început
duminică, 20 octombrie 2013
din 20 octombrie
https://www.youtube.com/watch?v=wxMeu34o_jQ
ca o tăcere de care nu m-aş fi desprins
în după-amiaza asta însorită de-acum 17 ani
joi, 17 octombrie 2013
În cuvinte căutându-şi un trup
Tandreţea acestor glasuri invocând
mişcările aerului din încăpere
biografia imaginară
în care traversând şantierul arheologic
ne cerşim porţia zilnică de halva
straturi suprapuse de tăcere
pe un teren neutru din vis
privirea care-l cuprinde cu umbra ei -
Dar tot ce se-ntâmplă poate fi spus
în numele unui trup -
Iarba înflorită pe cer
şi povestea aşezării ei între file
a minunatei coincidenţe cu foşnetul
ce se întoarce-acasă ca din întâmplare
luni, 14 octombrie 2013
Acte pierdute. Locuri în care-ţi place s-aştepţi.
dac-aş zbura printre pomii
de la Facultatea de Drept şi Fostă Filozofie din Bucureşti
- câte legende, câtă oboseală -
aş şti că acum eşti cu mine.
Aici mă aşteptau de la examene
mama şi tata
în verile toride
aici m-ai aşteptat de câteva ori
în obscuritatea unei zile de toamnă
pe care o simt în drum spre POSDRU
- dac-aş putea reconstitui la fel
de uşor
măcar copia unui simplu gest.
Între Biserica Elefterie şi Resaturantul Opera
am pierdut un timp
şi-mi este indiferent dac-am locuit cu adevărat pe strada asta
sau în Literatura Bucureştilor.
Un retardat se uită chiar în clipa asta la mine
explicit şi provocator
din cauza lui sunt obligată să mă uit din când în când în coşul de gunoi
în loc să mă uit pe fereastră
îmi decojesc din când în când
oja semipermanentă
ca să ajung la frăgezimea unghiilor pe care am crezut un timp
că o pot proteja.
Timpul Casei cu doi porumbei şi vasul cu ierburi latine
femeia în negru cu obrazul de cretă nepudrat
cu buzele roşu aprins nerujate
îşi rătăcise moartea nişte vorbe într-o limbă maternă
îşi rătăcise moartea nişte vorbe într-o limbă maternă
atât de necunoscută când a ajuns în dreptul meu
dacă te-ai întrupa
ca atunci când ţi-am adus fericirea
de sufletul tău, o plimbare pe Dr. Lister
unde mi-ai deschis ochii
apoi te-am exilat din când în când la Craiova
apoi m-ai exilat la Petru Vodă.
Încerc să-nţeleg ce este realitatea
de ce noi trecem şi strada rămâne
la nunta noastră în cer
între timp a trecut pe lângă mine inexplicabil
doamna Zacopceanu de la etajul doi
am întors capul
şi-a dispărut într-o altă casă
„ca şi cum n-ar fi fost”.
marți, 8 octombrie 2013
Alte versiuni din my computer şi nu-nţeleg de ce
AMNEZIE
despre un fel de
fericire
a insectei
intenţionam să vorbesc
despre validitatea plictiselilor adevărate
într-o ţară care nu este a mea
unde creierii ţi se-nfundă
pentru că nu mai au
rost
vorbirea imaginară
căsuţa grădinarului
şi
echilibristica
bordurii din parcuri
nu mai jucăm şah
chinezesc în joacă
nu mai înnebunim
construim adăposturi
că altceva ce să
facem.
IERI
Cuvintele- ar fi
plutit un timp
În aerul din
încăpere
Pînă ce s-ar fi
aşezat pe umerii
desprinşi
de pieliţa lor de
aur
te-aş fi sărutat
cum mă hotărâsem în tren.
CREATIVE WRITING
Dumnezeu este
şi timpul le
rezolvă pe toate
Am pierdut dragostea ta
Ai pierdut dragostea mea
acum văd din interior
De unde-ncepe-un zid
O, CASTELE!
visasem că voi visa
până la urmă
iar visul acela nu
trebuia
să se termine
într-un alt vis
un vis în care să
pot alerga şi să-l ating
fără a mă visa pe
mine sau fără a-mi
tulbura somnul în
care nu îl visez
TREBUIE SĂ GĂSESC O
SOLUŢIE
eram fetiţe la
cinematograf
iar zeul grec era
cu o steluţă-n fruntea paginii
erau şi case în care zgomotele Parisului
se dizolvau într-o
soluţie
de lumină
în timpul filmului
avionul decola
şi noi eram turnate
într-o altă peliculă
în ochii ei trişti
şi vioi
într-o delicioasă particulă
marți, 1 octombrie 2013
La Petru Vodă, troiţele lui Florin Stuparu
Aceasta din imagine a fost sculptată de Florin în 1998, în atelierul din Bucureşti al doamnei arhitect Liliana Chiaburu care a dăruit-o încă de pe 4 august 2011 pentru locul în care Florin a căzut în drum spre casă. Pentru ca toţi cei care vor trece pe acolo şi vor întreba, să se cutremure şi să încerce să afle mai departe ce s-a întâmplat. I-am transmis prin viu grai acest gând părintelui Iustin Pârvu, iar părintele a îmbrăţişat pe loc ideea. După ce a fost adusă la Petru Vodă la începutul acestui an, părintele Iustin a spus şi vorbele care s-ar fi potrivit pe o plăcuţă indicatoare, dar martorii le-au uitat. Locul însă a fost ales cu grijă. Este a doua Cruce a lui Florin de la Petru Vodă, prima aflându-se la mânăstirea de maici, unde de altfel a şi lucrat-o în 2001 şi care poate fi văzută aici
http://roncea.ro/tag/florin-stuparu/, 6 august 2011, Troita lui Florin Stuparu de la Petru Voda.
Îi mulţumesc doamnei Liliana Chiaburu şi tuturor celor care s-au ostenit ca memoria lui Florin să rămână vie.
luni, 30 septembrie 2013
***
tot atât de apropiată
sau tot atât de străină
ca oricare dintre prietenii noştri
mă simţeam chemată
cu aceeaşi
nehotărâre
de parcă mi-ar fi
părut rău
să strig
înainte de-a mă
îndepărta :
mănânc dintr-o
farfurie crăpată
ca şi inima mea
joi, 19 septembrie 2013
Downloads*
ATUNCI AM VĂZUT CĂ LACRIMILE LUMINEAZĂ
aşteptasem prea mult să ne vedem
şi îmi era dor de
culori
aşteptasem şi
dispărusem
lângă un cireş
sub pagina următoare
ÎNVĂŢĂTURI (TATI
STĂ ÎN PAT LA BACĂU)
chiar şi soţul
meu poate fi
înger
strămutat
vara-n amiaza
mare
când îmi spune:
te vei întoarce-n
rochiiile albe
să râzi sau să
plângi
ca o oaie clarvăzătoare
IUNIE
spală-mi
creierii, mamă
ca să-mi fie dor
de ei
spală-mi creierii cu săpun şi mult vanish
el mă bea
şi peste zece ani
va fi doar acum zece ani
deci spală-mi
creierii să rămână ceva viu
şi duhul lui să mă
bea
ASCULTARE
am încredere în liniştea grădinii
ce creşte printre
cuvintele astea
caută-mi fostul
meu trup
în ultimii tăi
barbari
care-l citeau pe
Vergiliu
rătăcesc în cuşca
de iepuri
răsturnată spre
cer
am încredere mai mult decât sper
DIMINEAŢA
erai când
o simplă
furnicătură
când o fiinţă de
zahăr ars
ceva nepurtat
te lega de
altceva trecător
erai expusă şi
desăvârşită
din cauza senzaţiilor tale neclare
ceva se topea în
altceva nepurtat
erai o simplă
furnicătură
DR. LISTER NR. 59
SAU DESPRE INTERPRETARE
cum mă apropiam
de tine
se muta un întreg
cartier
în casa aceea
mă simţeam bine
ea îmi povestea
şi eu ascultam
fiecare tablou
şi fiecare icoană
scaunele şi uşa închisă
VIZITA POETULUI
cu toate că ştiam
un alt loc
plecasem unde mă pomenisem vorbind şi vorbind
dar problema ta
spinoasă nu e un alt loc
şi-atunci
destinaţia mea era atinsă
şi tu te-ai legănat
cu toate că te ştiam şi te ştiam
şi-atunci am reuşit să vorbesc
şi-apoi să
vorbesc
şi nimic nu se
mai distinge demult
UCENICIE
ai fost alcătuit
din funigei
şi mi-ai prins în
urechi câteva frunze
vitamine, celule,
coroane
firimituri,
aspirine
într-un fel neadormit
cu tot felul de
căpăcele
şi mici atomi
lustruiţi
eram într-un
manuscris
rezervat pentru
doamne
alcătuit în zadar
GRAŢIE CĂREIA
SPER
haide să trăim
ca într-o viaţă
pierdută
discipoli sunt
oriunde
făuriţi spre a
corespunde umbrelor ridicate la cer
propoziţiilor
noastre pierdute printre copaci.
ÎN RAME, ALBUME
Să mă-mbrăţişez
Şi să-mi văd cuvintele
Să-mi fac
suporturi de icoane
Din fiinţele
voastre purtate
Într-o casă a
bărbatului
Şi-n alta a
femeii
Să le-aranjez în
albume
Şi-apoi să le-mbrăţişez.
*Fiind vorba chiar despre asta, în timp ce căutam posibile descărcări ale unor texte "teoretice" pierdute prin fişierele şi gările neaşteptate, aflând documentul acesta cu versiuni corectate de Ionel Ciupureanu acum mai bine de trei ani ale unor poeme pe care le-am scris ...cine mai ştie când, parcă în viitorul din trecut.
marți, 17 septembrie 2013
Marea Neagră-Albastră-Verde-Auriu
cam asta e ideea
şi alta şi mai azuriu atemporală în alb-negru, negru-alb
Abonați-vă la:
Postări (Atom)