Şi atât sunt de
concentrată, încât îmi vin în minte unele titluri şi chiar desfăşurări precum „Este
mâncatul o nevinovată plăcere estetică?”, „Femeia unui singur biscuite”,
“Feisbucu ca reprezentare-a
bâlciului deşertăciunilor”, „Dragă faţă de carte, draga mea carte pe faţă!”, etc.
Din păcate nu am
timp decât să-mi dau seama că în tratarea celui dintâi subiect ajung la
antinomii savuroase, fiindcă plăcerea estetică trebuie să fie cel puţin
conştientizată (în ipoteza disjuncţiei britanice senzualiste de spiritual) şi atunci
nu mai este nevinovată, instinctuală, etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu