- Cum să consumăm avuţia unei naţiuni şi nervii oamenilor,
când anumite poezii sînt numai pentru doi făcute?
- Nu-i judeca pe acei filosofi care profesează şi vor
profesa filozofia, fără să fie chemaţi pentru asta. Nu-i numi „uneltele
regimului” pentru că au un anumit statut social pe această bază, dar rolul nu
prea şi-l exercită aşa cum ar trebui. Asta e o judecată înveninată de
propria-ţi nerealizare, nu una obiectivă. Asemenea oameni nu ar fi mulţumiţi sun
nici-un regim. Filozofia rămâne totuşi un lux. Ar fi într-adevăr condamnabilă
acea societate care ar exclude-o în mod absolut, care-ar arunca anatema asupra
ei, care ar pune-o sub mânia inchiziţiei. Filozofia e totuşi un lux, şi n-are
rost pur şi simplu să-ţi dispreţuieşti drepturile. Cum deopotrivă n-are sens
martiriul pentru idei care oricum nu mai pot avea consecinţe pentru omenire.
Filosofii utile nu mai pot exista. Christos nu se mai naşte în viitorul
apropiat. Sau chiar de s-ar naşte, oamenii nu mai sînt atât de inocenţi şi de
receptivi la bine, încât să se ajute de El. Ceea ce pretinzi că ar fi martiriu,
devine martiriu nesincer şi nesigur pentru tine însuţi. Singurul lucru pe
care-l putem face este nu să fim utili societăţii, ci prin filozofia noastră să
facem ca societatea să ne fie utilă nouă. Lozinca mea: nu ştiu ce caut, dar mă
bucur de ce găsesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu