„Şi – în vreme
ce petreceam viaţa cea singuratică şi, precum judec eu, mai iubitoare de
Dumnezeu – de multe ori citeam spre a mea mîngîiere această iubitoare de
Dumnezeu Îndeletnicire a prea-slăvitului întru sfinţiţii filosofi Evghenie. Şi,
în cele din urmă, mi s-a părut a fi bine să o tălmăcesc şi în patriotica mea
limbă moldovenească, din cea elinească. Şi am făcut asta pe cît am putut şi voiam
a zăcea nearătată undeva în ascundere. Dar – de vreme ce aceasta s-a făcut ştiută
şi alora (…) – m-am plecat cererii iubitorilor de cele bune, chiar nevrînd,
pentru a se da în tipar spre folosul multora, precum m-au îndemnat şi cei ce o ştiau.
(…) Deci orice bine credincios să primească această iubire de osteneală a mea
ca pe un lucru de aşezare iubitoare de bună credinţă, aşezare ce voieşte a năzui
către oarecare bine mai înalt decît cel văzut, şi nu poate a se întinde. Şi, de
i se va părea lui a fi ceva vrednic de petrecerea mea în pustie, să-l laude pe
cel ce se vede întru acestea. Căci de la acestea se trimite toată buna dăruire,
de multe ori chiar şi prin cei nevrednici. Iar de se va socoti greţoasă vreo naştere
a neputinţei mele, cu bună cunoştinţă să ierte meteahna minţii omeneşti. Căci nădăjduiesc
că – de nu va fi muscă ce suge din răni, ci albină care adună din cele mai bune
şi mai mirositoare flori – cititorul meu va secera mult folos dintru acestea în
cămara sufletului său şi va înviesteri lui-şi dulceaţa mierii celei cuvîntătoare.
Lucru pe care îl rog pe Domnul tuturor ce vor citi aceastea!”
Din Cuvîntul Tălmăcitorului
Veniamin Costachi (1815) la Evghenie Vulgaris, Îndeletnicire iubitoare de Dumnezeu: tîlcuiri la Pentateuh, ed. îngrijită
de Florin Stuparu, Ed. Sophia, 2012, pp.8-9.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu