„Căci va-ţi făcut iubiţi nouă”

„Ci ne-am făcut blînzi în mijlocul vostru,

Zice: Am fost blînzi între voi, fără a vă pricinui vreo greutate şi supărare. Sau zice: Am fost între voi ca nişte prunci (precum se află întru alte izvoade) adică fără răutate, smeriţi şi neiubitori de slavă, căci pruncii nu cugetă vreo iubire de slavă sau altă asemenea răutate. Şi zicerea „în mijlocul vostru” are această înţelegere: Eu, Pavel, m-am făcut ca unul dintre voi, adică asemenea cu voi întru toate, fără a lua vreo rînduială mai înaltă, precum cerea dregătoria apostoliei mele”.

Astfel ţinîndu-ne de voi, bine-voim a vă da nu numai evanghelia, ci şi sufletele noastre,

 „ţinîndu-ne de voi”, adică: „astfel suntem legaţi şi împletiţi cu voi prin iubire”. Deci zice: Nu numai că n-am luat de la voi nimic, dar, de ar fi cu putinţă, bine-voim – adică foarte voim – să vă dăm chiar sufletele noastre. Prin urmare, a le da Pavel evanghelia Tesalonicenilor a fost un lucru cinstit, iar a-şi da sufletul pentru dînşii a fost o faptă de înfricoşată dragoste, pe care o arată mai departe:

Căci va-ţi făcut iubiţi nouă”.

Sfîntul Teofilact al Bugariei, Tîlcuirea Epistolelor către Tesaloniceni, Timotei, Tit şi Filimon a slăvitului şi prea lăudatului Apostol Pavel – îndreptarea tălmăcirii, note ale ediţiei şi înainte cuvîntare: Florin Stuparu – Bucureşti, Editura Sophia, 2014, pp.20; 21.