Atât deocamdată

Ce mai tastez despre sufletul neamului românesc

Numai atunci pot iubi lucrurile
Când devin peste măsură de inutile
Din săltăreţele dactile nu-mi rămâne decât
Să răscolesc memorii în fiinţa mea istorică şi binevoitoare
Să ridic praful ce acoperă mărunţişuri (vălul ce acoperă fecioara)
Să tastez lucruri diferite ca şi cum aş multiplica
Acelaşi lucru să tastez astfel încât să funcţioneze:
Un azil de câini şi-un azil de pisici
Să văd aceste dactile alcătuite din atomi de tristeţe
Să fac economii să plouă după filmul lui Woody Allen
Să se scuture teii să mă restrâng tot mai mult
Să nu mai dorm în patul împletit din tinere ramuri
Să mă unesc cu soarele şi luna
Melc, melc dacobel
În poezia pură
Cu chip de oaie creaţă