Nu-mi amintesc

ce face noaptea

iarba singură pe câmp

iarba uscată

zărită din goana trenului

iarba sfâşiată dintre liniile de cale ferată

cum nu-mi amintesc:

în oraşul ăsta de piatră

unde aproape toţi suntem orfani de tată

ştiai că sunt eu?

Îmi amintesc: sunt atâtea de privit

în cuvintele pe care nu le pot articula

chiar acum când îmi transcriu gândurile

îmi amintesc: eram

aceea care te-a iubit

ca apa în pahar

ca scrisul pe hârtie

ca iarba singură pe câmp

ca frunza din vie