Oglinzi indirecte

Este imposibil ca dintr-o ploaie să rămână doar răceala; ca dintr-o zi să rămână doar seara şi regretul că nu ai invitat-o pe bătrâna ce tremura în staţia de tramvai: „Domnişoară, vă rog să poftiţi sub umbrela mea!”. Vreodată.
Este imposibil să nu mai ştii să rătăceşti; şi luna completă - bătrâneţea ei absolută, vid alăturându-se vidului –
pesemne că scriam spre-a mă adăuga
pe suprafaţa ploii.