Convalescenţă

şi ploaia picura dinadins

pe prispa noii mele case
şi spunea 
că degeaba ascult telefonul ca pe un cântec
că degeaba mă laud: „Am scris o dată,
ba chiar de două ori
poate chiar
de nouă ori
despre ploaie
tot de atâtea ori m-am trezit din somn
să o privesc
asta nu înseamnă că trebuie să scriu
de fiecare dată când plouă”
de unde ştiu
că nu îmi telefonează chiar ea
din sunetul monoton
se simte că nu e nimeni acasă
că ne facem de lucru
prin acest oraş
de fapt mai mult în somn
şi-n comportamentul interior
decât în societate
ne-apropiem de sfârşitul zilei
ne-apropiem de victorie