Cred întru unul Domn Iisus
Hristos pentru că sunt convinsă de adevărul Naşterii Lui minunate, de sfinţenia
Botezului şi a Epifaniei, de adevărul
patimilor, al morţii, al Învierii, al Înălţării şi al Coborîrii Mîngîietorului,
Duhul Adevărului.
Dar toate acestea sunt cu
putinţă şi pentru că uneori îmi imaginez disperarea Apostolilor şi a celor ce
L-au iubit încă în viaţă fiind, atunci cînd a fost răstignit; dar mai ales
bucuria femeilor mironosiţe atunci cînd au găsit mormîntul gol, cînd Îngerul
i-a spus Mariei Magdalena că Acela pe care Îl caută printre morţi a înviat.
Iar aceste intuiţii,
aceste „probe experimentale” sau aceste exaltări d’un „coeur simple” mă ajută
să înțeleg și de ce femeile L-au slujit cu dragoste şi nu
s-au îndoit nici o clipă de dumnezeirea Lui, că întoarcerea la adevăr şi
dragostea lor au fost fără rest, că ele L-au însoţit pe drumul calvarului şi
I-au vegheat moartea, că ele au avut curajul de a merge la mormânt cu aromate
pentru a-I unge trupul; că lor, Mironosiţelor, li S-a arătat înviat, iar ele au
crezut cu bucurie în Învierea Lui.
