....

«Atunci cînd aştepţi doar moartea, s-ar putea să vină în
locul ei dragostea. Atunci cînd nu spui ce te frămîntă,
visezi. Atunci cînd vuieşte muntele, se întîmplă întot-
deauna lucruri neaşteptate. Cînd îmbătrîneşti poţi să
descoperi într-o zi că n-ai urcat încă pe Fuji-Yama. Şi
să constaţi că fericirea nu se află, poate, decît în clipa
care zboară.
Tatăl nu-şi înţelege fiul, fiul îşi neglijează nevasta, nora
se simte mai aproape de tatăl soţului ei decît de toţi
ceilalţi, o fiică se simte neglijată, o amantă este, dacă
vrea (dar nu vrea) mai puternică decît o familie. Un
copil sau doi sau trei sau nici unul. Un bărbat care se joacă de-a
bătrîneţea aude vuietul muntelui, care acoperă şi stinge
vuietul familiei. Sau poate că vuietul familiei îşi găseşte
ecou în vuietul îndepărtat al muntelui.»

Yasunari Kabawata, Vuietul muntelui, Traducere de Pericle Martinescu, Humanitas, 2000

 Cartea a fost tipărită şi în vechiul regim, la Editura Minerva, în colecţia BPT, eu am citit-o prin 1984.

…Doresc din tot sufletul ca şi de-acum înainte această rară carte şi altele asemenea ei să apară şi să se  reediteze  în Japonia şi-n alte ţări, în "familii" a căror singură preocupare să fie scrisul, cititul, editatul de cărţi frumoase şi contemplarea indestructibilei Creaţii.

                                                  

                                  Sakura

                                                        Sursa foto: Muza-chan on Apr 17, 2008 |