Au dat iar timpul cu o oră înainte. Îl dau şi eu cu o zi înapoi: "Ori câştigi, ori păgubeşti, tot negustor te numeşti". O întoarcere voluntară în ziua recentă poate fi ca o recuperare din risipire, cam aşa:
DUMINICĂ SEARA
de Barbara Guest
Îşi spun cîteva lucruri pe care le ştiu doar pe jumătate.
Repet, pentru mine -
Camera are patru laturi; este un dreptunghi.
Văd de la fereastră, podul, apa, frunzele;
Pălăria ei e garnisită cu pene.
Averea mea e sticla plină
Şi beau pentru desfiinţarea mea.
Bărci şi vaporaşe cară pe fluviu lăzi cu mere.
Azi zorile au fost posomorîte:
Purpura, aerul, ceea ce ne mişcă şi cade în noi -
Iată cîteva realităţi sigure.
Îţi vorbesc. Scriu în fuga condeiului,
Despre un subiect ancestral şi vag,
Despre o maimuţă alergînd prin jungla incendiată,
În timp ce tot satul doarme, sforăind liniştit.
Cineva umblă prin dormitor,
Iată un risc: o să vedem mai tîrziu,
În vremea asta vorbesc, iar tu te uiţi ţintă în ochii mei
(o lamă tăind o rădăcină brună) -
Odaia e plină de o linişte greoaie
(ca pulsul după primul cutremur de pămînt
din septembrie).
Traducere de Virgil Teodorescu şi Petronela Negoşanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu