CELE MAI FRUMOASE POEZII

Dragoste-colivie

                   de Geo Dumitrescu

Te-ai aşezat în faţa mea, dragoste,
numai tu, mereu, în faţa mea,
dragoste,
soarele mi l-ai luat, luna n-o mai văd,
nimeni nu-mi mai trece prin luminile ochilor, dragoste,
crescînd tu mereu din tine însăţi,
din zările mele pierdute, închise,
numai tu, oblon, dragoste, mereu
în faţa mea, în drumul meu,
numai tu, început şi sfîrşit, întuneric-
nici punte, nici fereastră, numai tu,
înlemnită stăpînă, zid, dragoste.

Înconjurat din toate părţile,
împresurat de tine, dragoste,
pînă unde bat cu privirea,
numai tu eşti,
ghemuită asupră-ţi, dragoste,
într-una te cercetezi cu lupa,
scormonind prin tine cu unghii lungi,
prin uscate încăperi foşnitoare,
în care nu mai locuieşte nimeni
demult, înafară de propria-ţi umbră,
dragoste,
umbră rece,
floare presată, dragoste.

O, mica ta dragoste, dragoste,
cu aripi de lemn, ţepene, scurte,
lustruite podoabe zadarnice,
neînvăţate să zboare, neînvăţate
să mîngîie, dragoste, pe care mereu
mi le zbaţi, cu nebunească zarvă,
nestrăveziu, în faţa ochilor,
dragoste, pleopă de fier, dragoste
nimicitoare de dragoste.

Te-ai aşezat în faţa mea, dragoste,
şi nu mai înfrunzesc, şi florile
nu le mai ţiu, şi lumină
nu mai am de unde să dau,
şi mă iubeşti cu dinţii strînşi,
dragoste,
şi mă săruţi cu ochii deschişi, cu ochii în patru, dragoste,
şi cu tine mi-e greu, şi fără tine
nu pot, dragoste, dragoste oarbă,
dragoste înec...
                       Şi mai dă-te un pic
                       la o parte din faţa ochilor,
                       om frumos, nepriceputule,
                       ca să te pot vedea şi văzându-te,
                       să te iubesc din nou întîia oară,
                       dragoste...