Nu mai ştiu titlul cântecelului pionieresc, ştiu în schimb că nu îl cântam de 23 august (am prins totuşi vremuri în care şcoala nu îşi permitea să ne cheme din vacanţă pentru defilări obligatorii; uneori, se duceau câţiva voluntari). În schimb, începând cu '75 (anul primului montaj literar artistic cu temă politică), îl cântam la festivităţile de 1 mai ş.a.:
În detaşamentul nostru nu e nici-un suflet trist
Fiindcă inimile noastre ştiu un cântec optimist:
Ola-Rio-Rio-Rio
Ola-Rio-Rio-Ra
Ola-Rio-Rio-Rio
Ola-Ri-O-La!
Noi sîntem mereu în frunte şi la muncă şi la joc
Supărarea şi tristeţea nu le-am cunoscut deloc:
Ola-Rio-Rio-Rio
Ola-Rio-Rio-Ra
Ola-Rio-Rio-Rio
Ola-Ri-O-La!
Sîntem micii Prometei ce ne-am înălţat la zei
Şi am luat focul nestins pentru omul neînvins:
Ola-Rio-Rio-Rio
Ola-Rio-Rio-Ra
Ola-Rio-Rio-Rio
Ola-Ri-O-La!
Şi de-aici nu mai ţin minte şi e foarte bine-aşa
Ola-Rio-Rio-Rio
Ola-Ri-O-La!
Ola-Ri-O-La!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu