Eşti acasă acolo unde te simţi bine. Punct. Chiriaşul
grăbit nu se simte bine acasă decât în momentul imposibilei reîntoarceri. El renunţă
cu uşurinţă la confort pentru a experimenta resemnarea, pentru a aproxima ce
înseamnă-mpăcarea. Sau pentru a căuta şi a găsi, chiar în modalitatea aceasta a
împăcării cu soarta, cel mai înalt standard spiritual şi etic al confortului. Adică
libertatea. Nemaisimţindu-se legat de nici-un loc, el poate pleca oricând şi
oriunde.
El poate deveni călătorul absolut, ceea ce înseamnă că se poate şi întoarce
de unde a plecat, dar nu aşa, la modul absolut, ci aşa, ca să se simtă bine
acasă pentru un timp şi atât cât este cu putinţă pentru un chiriaş.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu