Cum rămâne cu sublimul în existenţă

Vineri, pe 19 mai, am participat la CONFERINȚA NAȚIONALĂ DE ESTETICĂ ȘI FILOSOFIA ARTEI ION IANOȘI, EDIȚIA a V-a, cu tema SUBLIMUL ÎN CULTURĂ

Redau mai jos două fragmente sugestive pentru originalitatea interpretării acestei noţiuni în cursurile şi discursurile profesorului Ion Ianoşi

„Gânditorul de pe ţărmurile Mării Baltice avea să afirme la capătul tratatului său de etică: două lucruri umplu cu mereu nouă şi crescândă admiraţie şi veneraţie sufletul, cu cât mai des şi mai stăruitor se ocupă gândirea de ele - „cerul înstelat deasupra mea şi legea morală în mine”. (…) (şi) Nu este oare o călătorie pe mare prilejul nimerit pentru intuirea acestei frăţietăţi dintre sublimul din afară şi dinăuntru, extensiv şi intensiv? Navigatorul solitar contemplă cerul înstelat deasupra-i: de ce n-ar contempla el şi legea morală din inima lui? Şi de ce n-ar putea fi el un strâmtorat fugar care străbate întinderile vijelioase ale Mării Mediterane şi care aspiră spre înălţimile învăluite în ceaţă?!” (Ion Ianoşi, „Alegerea lui Iona”, în Izvoare biblice, 1994, p.145).

Potrivit etimologiei latine, „substantivul sublime (înălţime) şi verbul sublimo (a ridica în sus, a înălţa, a ridica în slăvi pe cineva ) se continuă în adjectivul sublimis care înseamnă înalt, dar care mai înseamnă şi măreţ, nobil, ilustru, elevat – şi în adverbul sublimen (pe cer, în văzduh)  care ne sugerează mai lămurit modul în care  fost el compus, din sub şi limen, ultimul însemnînd prag sau chiar pragul uşii. Rezultatul e cît se poate de paradoxal, deoarece alatură ceva aflat dedesupt cu ceva aflat deasupra, într-o concomitenţă contradictorie, dar cu tîlc, chiar cu unul decisiv în extrapolare figurativă. Sublimul indică un efort ajuns pînă la pragul de sus al unei uşi şi, finalmente, al oricărei situaţii” (Ion Ianoşi, Sublimul în estetică, 1983, p.11).

Lumea acestor valori în spiritul cărora ne-am format într-o societate pe care atunci în mod nedrept o consideram ostilă a fost cotropită de barbaria capitalului şi a egoismului, de barbaria terorismului multiform: terorism politic-ideologic-religios, terorism economic, terorism financiar, terorism instituţional (mai „subtil” decât cel din timpul „cortinei de fier”).

Cât de inaccesibili îmi par acei ani în care observaţia „există o anume nesincronie între teoria şi practica sublimului” (Ion Ianoşi, Sublimul în estetică, 1983, p.17) se aplica doar raportului dintre artă şi teoria ei!

http://infoub.unibuc.ro/wp-content/uploads/2017/05/program-conferinta-nationala-ion-ianosi-2017.pdf