Mai întâi de toate

ninge uşor viscolit

pomii îşi flutură resemnaţi
câteva frunze verzi
uitate de vreme
maşinile încă dorm în parcare
sub prelata albă de nea
în dimineaţa asta de la care pornind
pe drumurile vătuite poate începe pădurea
de ce mi se păreau atât de îndepărtate când
este aceeaşi dimineaţă în care
mai întâi de toate
ninge uşor viscolit
şi mie nu-mi pasă.