Cătă (frăţiorul)
Despre tine ar trebui sa scriu într-o carte,
Confisco!.....
Vreau să reînvăţ să beau Cătă,
Metaxa şi Black&White
Vreau să mi se taie iar picioarele după ce terminăm sticla
Dar mintea să fie perfectă, intactă
şi când mă aşezi în pat, în camera mea în care ţin un capac de pudrieră
plin cu scrum de ţigară şi flori crescute pe muşchiul acela în formă de inimă
când mă aşezi în patul sub care mi-am pierdut sufletul şi lanţul de aur
să simt cum alunec cu el
ca domnii şi doamnele întinşi pe targă la crematoriu
când îi trage în jos ultima dorinţă de libertate
şi nici să nu mă pot ridica să mă contemplu din craniul tău
să văd cu ochii mei cât de greu se desparte sufletul de alt suflet
să mă reîntorc în palmele mamei şi-n compresele tatei,
aşezate pe fruntea mea cu aceaşi mână în care-şi ţinea inima prin halatul vişiniu
ştergându-şi ochelarii de lacrimi
şi-n râsul tău, plâns dement că nu ne-au bătut
când eram mici şi-acum e prea târziu
aş vrea să furăm iar ţigări din bar de la tata să desfacem pachetele de San şi St.Moritz tu să desprinzi încet celofanul cu boldul eu să extrag două
şi să ambalez pachetul la loc
tu să-l lipeşti iar, strategic, c-am văzut un film cu Dan Nuţu
vreau să umplem iar pipa tatei cu tutun Snagov
când pleacă ai noştri de-acasă şi să ne asfixiem
vreau să mai fim pentru o clipă
şi Cătălin şi Lorena Porcia
vreau să bem noaptea vin din beci
până ziua, să stau beată prin curte
şi când vine cineva pe la noi
să fug în casă, ca o inconştientă, să nu răspund la salut
că nu mai e bunica să le explice, cu glas jos şi demn
vecinelor ce se uită chiorâş „Ele au nervi, de-aia trebuie să fumeze,
ca să nu tragă pe nară”
Acum, cu instinctele mele moarte
vreau să mă întorc iar, gâlgâind de hormoni
pe sub duzi de la Mariana
şi Sorinel să scape mingea şi eu s-o prind
la fix: ”Măi, dacă nu sunteţi atenţi
v-o confisc!”
şi tu să-mi arăţi frunza ta mică
şi să-mi răspunzi:
Confisco!
Anca (surioara)
Ţie nu-ţi vine să crezi, dar într-o zi am ieşit la poartă
Pe 13 septembrie
Cu mâinile întinse ca-ntr-un
într-un exerciţiu de gimnastică
Pentru că aveam la încheieturi şerveţele albe de hârtie
Decupate la mijloc zicem că sunt volănaşe iar noi suntem doamne
Şi-ntr-un acces de invidie Lili şi cealaltă Ancă de pe stradă
Ni le-au rupt şi-au fugit la ele în curte
Zici c-am văzut prea multe piese de teatru
şi-am citit prea multe cărţi
Dar mielul acela se uita în ochii noştri în vinerea Paştilor
Uite, ştie că va muri, îmi spuneai
ţiganii de la capătul străzii ne-au furat cel mai frumos porumbel
şi tata l-a smuls din mâinile lor în piaţa de păsări
tremuram că-l vor prinde şi-or să-l mănânce
De Gaulle a trecut chiar prin spatele casei noastre în decapotabilă
Mă ţineai de mână, alergam prin grădină spre Calea Bucureşti
Ceilalţi copii râdeau de şnurul căciulii mele roşii ce-mi izbea obrazul
Şi lui Nicu abia i se vedea căpşorul între cei doi şefi de stat
Ne-am zâmbit sincer
Zici că sunt bolnavă de mitomanie
Dar Lili avea nişte pantofi negri de lac, cu şireturi
Când bunica ei ne-a trecut pe sub masă în Vinerea Mare
La Postelnicu’ Firea
Ele aveau icoane în casă şi se rugau
mi-ar plăcea să am şi eu atâta imaginaţie
am fost fericită când am luat prima notă de patru
Voi m-aţi înconjurat în pauză şi m-aţi întrebat dacă
Era în catalog sau pe lucrare, eu îngroşasem
punctele şi liniuţele
De plictiseală până când străpunsesem pagina
e numai memoria mea
În camionul ăla cu arme care era să mă calce
şi ce-ai obţinut de la mine ca să nu mă spui
tot m-a pârât şoferul că îngroşasem literele care-au străpuns pagina
Zici că am fost doar o-nchipuită
într-o zi ne-am împodobit cu lucrurile mamei, ne-am rujat
Eu sunt zâna, ai hotărât, şi tu prinţesa, adică
Servitoarea mea şi-am îngăduit
Îţi poruncesc să umpli cu apă potirul pe care-l ţii în mână
şi să mi-l aduci de îndată
Ooo, minunată licoare, ai plescăit
Unde-ai găsit rubinul, în exterior ? Argintul, în interior?
L-am luat din gunoi
şi-ai aruncat după mine
pe lespezile de granit de pe 13 septembrie
Capacul sticlei goale de lapte.
