Mama
Ce-aş putea să-ţi mai spun?
Tu erai o fetiţă cuminte ce-a
nimerit cu păpuşile în Irak
acolo bombardau americanii
dar nu aş vrea
să-ncurajez industria detergenţilor,
aşa cum respiri mai afli şi
ce- ai păţit în oglindă,
Ce- aş putea să-ţi mai spun?
Mieluşeaua de care mă-ntrebi
zburda neastâmpărată-n jurul tău
şi se-mbrăca în negru,
ca un micuţ valet.
Era-ntr-o seară lungă de vară
şi nenea Costel te plimba
în motocicleta lui cu ataş pe 13 Septembrie
ca să-mbrăţişezi cu vocea ta de copil
capătul înstelat al nopţii
Coborâsem scările într-o doară mă-ntorceam
de la plimbare cu o prietenă şi-am simţit
de la prima treaptă
mucegăită, de cazemată că
Madam Trocan scria la maşina de cusut
Zâmbitoare, dornică să ne povestească
Mie îmi şiroiau lacrimile necontenit,
nu le mai puteam opri,
de bucurie c-a apărut o-ntrebam
de nenea Costel şi tanti Marioara
care se depărtau de curţile noastre
de curcanul lor care te-a muşcat de deget
şi-atunci la Ciufulici n-ai mai plâns
erai călare pe-un elefant ţi-au oprit sângele cu creionul
te tot învârteai cu el şi nici tata nu te putea potoli
plângeam şi era atât de bine
ce-aş putea să-ţi mai spun?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu