Bunica
Numai ce îţi invoc aerul ăsta
şi vii la fereastră
ca în noaptea când m-a durut gâtul
şi m-am legat cu năframa ta îmbibată în spirt
Respirai împreună cu mine
îţi simţeam degetele pe fruntea febrilă
aşa cum m-am simţit bine în atâtea oraşe
în atâtea camere îmbibate cu parfumurile tale
încât practic nu mai ştiu de unde eşti
şi unde te-ai născut cu adevărat
în care suflet ai luat forma
pe care ţi-o doreai
mi-ai spus cândva că panselele muşcă
de-atunci n-am mai atins nici-o floare
apoi m-ai mângâiat cu buchetul
de imortele şi-ai mai adăugat:
Te felicit c-un busuioc!
Te felicit c-un busuioc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu